The Wire (2002-2008)

the-wire-posterThe Wire (2002-2008) : inegalabilul David Simon

Scurt şi la obiect, americanii nu ştiu să facă filme de artă. Adevărat, au existat mai mulţi regizori care au încercat să atingă nivelul filmelor de artă europene. Stanley Kubrick cu ambiţiile sale uneori exagerate, David Lynch prin viziunea sa care pare să aibă uneori acel ceva, Orson Welles sau Terrence Malick. Cu toţii sunt nişte regizori mari, nişte artişti în felul lor. Dar pe mine niciun film făcut de aceştia nu m-a atins cum reuşeşte marele Ingmar Bergman, sau Krzysztof Kieslowski sau chiar mai puţin cunoscutul Eric Rohmer. Din nou, americanii nu ştiu să facă filme de artă, poate din cauza locului în care au fost crescuţi, poate din cauza felului în care au fost crescuţi. Viziunea lor, deşi impecabilă pe partea tehnică, inovatoare, este slab emoţională. Filmele, în ciuda faptului că sunt bine scrise şi excepţional jucate, nu ajung la sufletul spectatorului. Şi dacă ajung, nu stau foarte mult acolo. Da, americanii nu ştiu să facă asta, dar în schimb ei excelează, până într-atât încât putem afirma că nu pot fi egalaţi prea curând, pe partea producţiei de serii televizate.

Revoluţia serialelor începe undeva prin 1997 cu producţia Home Box Office (HBO), Oz (1997-2003). Desigur, au existat seriale şi înainte de acesta. Spre exemplu, M*A*S*H (1972-1983) sau Star Trek: The Next Generation (1987-1994). Diferenţa este că HBO începe să schimbe regulile acestei lumi. Oz este o producţie originală şi îndrăzneaţă cu multă nuditate şi limbaj vulgar (ceva ce nu vedeai foarte des în televiziune). HBO captează atenţia instant şi îşi va consolida reputaţia în 1999 printr-o producţie care va schimba pentru totdeauna felul în care ne uităm la seriale. Este vorba de The Sopranos (1999-2007) al lui David Chase. De aici HBO sparge orice bariere şi nu pare să dea semne de oboseală continuând să producă succesiv mai multe serii originale: Band of Brothers (2001), Six Feet Under (2001-2005) şi într-un final obiectul recenziei mele, colosalul, The Wire (2002-2008).

Să abordezi un serial de calibrul lui The Wire nu este o treabă tocmai simplă. Creaţia lui Simon este extrem de complexă şi cere mult timp din partea spectatorului pentru a fi înţeleasă. Acesta fiind şi primul lucru care te loveşte atunci când începi să te uiți. Să fie povestea despre lumea drogurilor din Baltimore şi încercarea unei echipe speciale de poliţişti de a opri acţiunile lui Avon Barksdale (Wood Harris)? Să fie lupta unor poliţişti cu instituţiile corupte? Sau The Wire este pur şi simplu o analiză a unei lumi, a unui univers imperfect care ia forma oraşului Baltimore?

Toate, Simon şi echipa sa cuprind toate aceste elemente fără să le scape nimic din vedere. Realismul riguros al scenariului este absolut impresionant şi nu se compară cu nimic din ce aţi văzut în producţiile recente precum Breaking Bad (2008-2013), Game of Thrones (2011-) sau chiar True Detective (2014 -). The Wire nu este interesat să prezinte o lume imperfectă cu personaje fabuloase care sfidează legile impuse. Nu are acte de eroism neverosimil, nu are morţi neaşteptate şi onorabile. Nu are finaluri tensionate, dar fericite. Nu are câștigători sau învinși. Pur şi simplu este. De aceea pe tot parcursul său serialul mi-a dat impresia că se află într-o categorie proprie. Este The Wire şi restul serialelor.

the wire - recomandam seriale

La început seria poate să fie dificilă şi greu de urmărit. În primele episoade nimic important nu pare să se întâmple. Şi totuşi, ceva te prinde. Nu ai acţiune, dar ai personaje. Iar munca depusă în crearea lor este cea a unui geniu. Toţi, de la detectivul James ‘Jimmy’ McNulty (Dominic West), William ‘Bunk’ Moreland (Wendell Pierce), Shakima ‘Kima’ Greggs (Sonja Sohn) sau Rhonda Pearlman (Deirdre Lovejoy) până la feţe din lumea drogurilor ca emoționantul Reginald ‘Bubbles’ Cousins (Andre Royo), carismaticul lider Russell ‘Stringer’ Bell (Idris EIba) sau fascinantul Omar Little (Michael Kenneth Williams), sunt nişte caractere extrem de bine conturate (și aceștia sunt doar câțiva, fiindcă ar dura prea mult să enumăr toate personajele din acest serial). Iar acest lucru se întâmplă în condiţiile în care nu avem niciun personaj principal, nimeni nu străluceşte mai mult decât ceilalţi, nimănui nu i se acordă o atenţie sporită. Asta este cu adevărat ceva mare. O realizare imensă a scriitorilor din spatele serialului.

Puterea narativă a serialului este şi cea care face extrem de dificilă explicarea sa. Pur şi simplu fiecare sezon în sine are o încărcătură de detalii imensă la care nu se renunţă niciodată. Şi aşa unul după altul, cu fiecare sezon, povestea capătă noi straturi, transformându-se treptat într-o analiză multidimensională a oraşului Baltimore. Ca să înţelegeți mai bine, voi încerca să parcurg foarte succint fiecare sezon. Să vedeţi de la ce se începe şi până unde se ajunge.

Primul sezon conturează premisa de bază a serialului. O echipă din cadrul poliţiei din Baltimore încearcă să câştige lupta cu drogurile prin eliminarea găştii lui Barksdale. Aici se zideşte lumea în care ne vom petrece următoarele sezoane. O lume care reflectă, poate prea bine, problemele de atunci ale Americii (de remarcat în acest sens este replica lui McNulty după refuzul FBI-ului de a-l ajuta: “What, we don’t have enough love in our hearts for two wars?”).

Apoi, sezonul doi este o alegere extrem de curajoasă. Lumea drogurilor din Baltimore este lăsată puţin în umbră. Acţiunea se restrânge concentrându-se pe Frank Sobotka (Chris Bauer), șeful muncitorilor din portul oraşului. Frank este un om şi un lider pe cale de dispariţie în lumea noastră. Corect, iubitor, dar prins într-o lume nedreaptă care îl împinge spre ilegalităţi pentru a putea menţie bunăstarea muncitorilor săi. Povestea cu docurile este o analiză cutremurătoare a dispariţiei elementului uman din anumite arii de muncă, element care se vrea tot mai des înlocuit de maşinării mai ieftine şi mai eficiente.

În cel de-al treilea sezon, revenim mai concret la lumea drogurilor din Baltimore. Acesta este şi sezonul meu favorit. Urmăriţi doar lupta lui Howard ‘Bunny’ Colvin (Robert Wisdom) cu nedreptatea şi corupţia. Felul în care este împins să creeze Hamsterdam (una dintre cele mai mari ilegalităţi), doar pentru că şefii sau să aibă nişte procente care să indice scăderea crimelor.

Sezonul patru explorează efectul devastator al lumii drogurilor asupra celor mai vulnerabile persoane, copii. Sistemul de învăţământ este analizat într-un mod nemilos, fără dramă inutilă, fără exagerări, este exact aşa cum e. Ni se prezintă felul în care se intră în acest „joc” din care nu mai există ieşire, precum şi modul în care nicio instituţie nu rămâne nepătată de banii murdari din traficul cu droguri.

wallpaper-omar-the-game-1600

Ultimul sezon, păstrează reţeta celorlalte şi încheie analiza oraşului Baltimore prin criticarea neregulilor din cadrul ziarului Baltimore Sun. Este puţin mai slăbuţ decât celelalte sezoane, dar fără să piardă mult din calitate. Cu siguranţă însă este probabil sezonul favorit al creatorului David Simon, el însuşi fiind un fost jurnalist. Și astfel serialul se închieie, dar „jocul” continuă.

Aşa arată foarte pe scurt The Wire. Ştiu, în scris nu pare foarte convingător, însă odată ce îl vedeţi vă veţi schimba radical părerea. Baltimore devine un personaj care vă prinde şi nu vă mai dă drumul. Şi că tot am menţionat de personaje, mai există aici unul atât de enigmatic şi fascinant încât veţi savura fiecare episod în care apare. Este vorba de Omar.

Omar Little este fără exagerare unul dintre cele mai interesante personaje din toate serialele care există. De ce? Pentru că în lumea realistă a lui Simon, Omar sfidează orice lege. Acest Robin Hood gangster se află parcă deasupra a toate. Este singurul personaj care nu respectă realismul serialului şi asta îl face memorabil. Aş îndrăzni chiar să spun că The Wire merită vizionat numai pentru el, dacă nu ar fi o exagerare puţin prea mare.

Bun, dacă aţi ajuns până aici, sper că v-am putut face interesaţi de acest serial. Uitaţi-vă la el cu răbdare, nu renunţaţi după 4 episoade şi veţi fi răsplătiţi. The Wire nu se compară cu nimic din ce aţi văzut până acum. Este exact cum îl descriu recenziile pe internet, ca un roman, o carte foarte bună pe care trebuie să o citeşti cu atenţie. Iar odată ce veţi fi prinşi de modul liric în care se succed episoadele, nici nu veţi şti când aţi ajuns la ultimul episod.

NOTA : 10

Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
The Wire (2002-2008), 10.0 out of 10 based on 1 rating

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *