The Duke of Burgundy

the duke ofBDSM, iată un subiect care a căpătat o popularitate tot mai mare în ultimul timp. Cauza, fiindcă nu pot să o numesc altfel, este desigur, apariția unor cărți cu valoare culturală și artistică nulă precum seria Fifty Shades of Grey. Aș putea totodată, să adaug și Nymphomaniacul (2013) lui von Trier aici, fiind o creație cu o existență întrebătoare și un scop ambiguu. Totuși, filmul lui Peter Strickland nu intră în categoria acestor vulgarități inutile, făcute de dragul de a șoca sau pentru a strânge bani. The Duke of Burgundy (2014) se aproprie de filmele cerebrale, șocante prin eleganța modului de a aborda un astfel de subiect. E mai aproape, dar nu egal, de The Piano Teacher (2001) al lui Haneke, Belle de Jour (1967) de Buñuel sau poate chiar controversatul Blue Velvet (1986) al lui Lynch. Și totuși, poate sunteți curioși, cum ar putea un film să fie de bun gust cu descrieri care conțin în abundență cuvinte precum: fetișism, lesbianism, bondage, toaletă umană etc.? Voi încerca să explic.

Cynthia (Sidse Babett Knudsen) este entomologă, principalul său subiect fiind studiul fluturilor. Ca asistentă o are pe Evelyn (Chiara D’Anna), o femeie ce pare că îi împărtășește pasiunea pentru aceste insecte. Nimic anormal până acum. Totuși, odată ce filmul avansează, pare că aceste două personaje se adâncesc în interiorul unor comportamente artificiale, joacă niște roluri. Cynthia este șefa, stăpâna, cea care domină, iar evident, Evelyn este cea care trebuie să se supună. Până aici filmul este neclar și abia după ce vedem că acest tip de comportamente se repetă și în alte contexte, înțelegem cam unde se vrea a se ajunge. Important, și pe ce cade accentul este exact acest cuvânt „rol”. Și mai ales, pe felul în care este „interpretat”, în sensul de autenticitatea gesturilor și vorbelor și satisfacția rezultată în urma lor.

Imediat cum veți petrece peste douăzeci de minute cu filmul vă veți da seama că toate descrierile de pe internet sunt puțin exagerate și induc în eroare. Strickland trece mult dincolo de aspectele de fațadă, fără să lase accentul să cadă pe latura tabu a creației sale. Niciodată cele două femei nu sunt surprinse în ipostaze vulgare, nuditatea este aproape inexistentă, nu se folosesc înjurături, nici măcar pentru a spori erotismul. Și cumva, The Duke of Burgundy este mai erotic decât zeci de nimfomaniaci sau fifti șeidzi de grei. Iar motivul este simplu, cel care a făcut filmul a înțeles că publicul său nu este alcătuit dintr-o adunătură de idioți fără imaginație. Nu este important ceea ce se vede, ceea ce este plictisitor de evident, ci ascunsul, ceea ce îți este inaccesibil ochilor. La Strickland imaginile și scenele erotice sunt mai mult sugerate. Ne sunt prezentate cu eleganță niște comportamente premergătoare actului erotic, astfel încât atunci când acesta are loc, noi nu mai avem nevoie să vedem cu ochii fizici. Se trece subtil și cu mult bun gust în plan imaginar, e treaba spectatorului să înțeleagă ce se întâmplă sau urmează să se întâmple. Imaginea mintală construită mai mult din sunete și sugestii are o forță de o sensibilitate aparte și te face totodată mai implicat în film. Ești ca un martor, o fantasmă care este acolo cu cele două femei, dar pe care ele nu au cum să o vadă.

The Duke of Burgundy

Dincolo, însă, de această latură erotică, prin modul în care este abordată relația celor două, filmul depășește granițele tabuurilor, nu rămâne blocat în aspectele șocante, iar emoțiile și ideile pe care le transmite ating universalitatea. Cum am văzut și în mai recentul The Lobster (2015), și la Strickland se analizează cuplul și mai multe aspecte ce țin de această entitate. De urmărit și aici este ideea sacrificiilor pe care unul sau ambii parteneri le fac pentru a rămâne împreună. Dacă ați ascultat ce am spus mai devreme și ați urmărit cum anume sunt interpretate aceste „roluri”, atunci sigur ați fost mai concentrați asupra Cynthiei. Într-adevăr, acest personaj, cel puțin pentru mine, a fost mai interesant. Spun asta pentru că atunci când vedem omul din spatele rolului, înțelegem contradicția dintre personalitatea reală și cea interpretată. Cynthia nu este deloc dominatoarea rece, fără sentimente, care vrea să-și pedepsească supusa. Ea este o femeie caldă, sensibilă, elegantă și rafinată, cu o inimă foarte mare. Spun asta pentru că, deși ceea ce face la rugămintea Evelynei este ceva opus cu ceea ce simte ea de fapt, continuă să îi îndeplinească dorințele partenerei sale. De ce? Extrem de simplu: pentru că o iubește. Obosită, tot mai incomodată de cerințele iubitei sale, Cynthia, își sacrifică o parte din ea pentru iubire. Ceea ce este trist e că Evelyn nu își dă seama de acest sacrificiu decât foarte târziu. Ea crede că partenera sa face toate acele lucruri pentru că și ei îi aduc plăcere, este incapabilă să privească în profunzime și să înțeleagă adevăratele nevoi ale iubitei sale.

Prinse în imaginea extrem de elegantă, dominată de tonuri închise și calde a lui Nicholas D. Knowland, cele două femei sunt asemenea insectelor pe care le colecționează. Prinse cu niște bolduri, prinse într-o relație fără ieșire. Eliberarea nu își găsește locul în acest univers atemporal, iar tot ce se apropie de acest statut, este doar o iluzie. În ciuda gradului de generalitate al ideii transmise, universul lui Strickland rămâne ermetic, luând o formă circulară. Urma sentimentelor trecute este ștearsă, dar totul urmează să se petreacă din nou. Relația ajunge la un punct culminant, problemele sunt înțelese și definite de ambele părți, se aplică o rezolvare, dar într-un final nimic nu se schimbă. Cum am putea interpreta acest final pesimist? Greu de spus, poate doar să-l vedem că pe o conștientizare a nevoii noastre de eliberare și totodată a incapacității noastre de a reuși acest lucru. Relația de cuplu este în mare parte o iluzie alimentată de o iubire poate prea mare.

Atent elaborat, elegant, un adevărat exercițiu vizual, The Duke of Burgundy, este un film pe care îl recomand tuturor. El este, într-adevăr, inclus în categoria filmelor indie, dar asta nu îl face mai puțin atrăgător și pentru cei care nu sunt familiarizați cu astfel de filme. Ceea ce face Strickland aici este o încântare pentru ochi și un bun exercițiu pentru minte. Păcat că termenii care descriu subiectul filmului țin de această lume a BDSM-ului, iar oamenii tind să judece greșit astfel de opere și să aibă niște așteptări extrem de nepotrivite.

NOTĂ: 8.5

Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
The Duke of Burgundy, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *