Sleeping with Other People (2015) : nimic nou

sleeping-with-other-peopleSleeping with Other People (2015) : nimic nou

(Posibile spoilere!)

Înainte de toate voi mulţumi RoImage pentru invitație (a fost prima şi sper să fie începutul a cât mai multe). Acum, despre filmul lui Leslye Headland nu sunt foarte multe de spus. În această lume a comediilor romantice dacă ai văzut una este aproape ca şi cum le-ai fi văzut pe toate. Interesul meu a fost mai mult legat de rolul lui Alison Brie, pe care am văzut-o şi în Community (2009) şi pe care o consider o actriţă extrem de carismatică şi cu potenţial. Cum a făcut faţă aici? Decent, nu este Meg Ryan din When Harry Met Sally… (1989) sau enigmatica Zooey Deschanel în (500) Days of Summer (2009), dar merge.

Povestea, care este totodată şi un mare minus al filmului, este absolut banală, tipică pentru subiectul ales şi foarte previzibilă. Undeva în vremea facultăţii Lainey (Alison Brie) şi Jake (Jason Sudeikis) îşi pierd împreună virginitatea şi apoi se despart brusc. După 12 ani, din întâmplare, dau unul peste altul din nou la o întâlnire a unui grup de dependenţi de sex. Ea este educatoare, iar el pare să lucreze în domeniul tehnologiei. În continuare vă daţi seama că îşi reiau legătura întreruptă, devin prieteni foarte buni şi încearcă, fără un motiv foarte bun, să rămână aşa ignorându-şi sentimentele evidente pe care le au unul pentru celălalt.

Deci povestea este una 100% tipică pentru acest gen şi plină de clişee. Însă aceasta nu ar fi tocmai cea mai mare problemă. Cum am mai afirmat în alte recenzii, nu contează dacă subiectul pe care vrei să-l abordezi este unul foarte folosit, important este ca vizunea ta să fie una originală. Trebuie să aduci un nou unghi din care spectatorul să vadă lucrurile. Trebuie să faci în aşa fel încât cel care vede felul în care transpui povestea să fie uimit, poate chiar şocat că nu s-ar fi gândit niciodată la perspectiva ta. Însă Headland nu este interesată absolut deloc de acest lucru, ea ne dă ceva banal şi previzibil care nu emană nimic altceva decât lene în gândire.

sleeping with other

Luat exact aşa cum l-a făcut regizoarea, filmul nu exprimă foarte multe. Adesea m-am aflat pe parcursul său în imposibilitatea de înţelege ce anume vrea mai exact să fie. O comedie vulgară? O poveste despre iubire şi prietenie? O analiză a relaţiilor contemporane? O explorare a diferenţelor dintre genuri? Nu ştiu, poate puţin din toate, dar niciuna complet. Şi tocmai pentru că filmul nu duce nimic până la final, nici nu spune nimic. Toate fazele amuzante, încercările de dialog emoţionant, replicile care se vor pline de referinţe inteligente (pe care mai mult de jumătate de sală nu le va înţelege, dar nu vă temeţi, cu siguranţă tot vor râde), nu au nicio greutate. Filmul este superficial şi sper că asta a fost şi intenţia regizoarei, fiindcă altfel nu sunt sigur către ce se îndreaptă cariera sa.

O oarecare parte bună a filmului o reprezintă personajele. Da, mi-au dat impresia unor caricaturi, a unor schiţe neterminate, dar actorii au avut carismă. Filmul este plin de feţe tinere, precum Brie şi Sudeikis, dar nici Jason Mantzoukas sau Adam Scott nu sunt mai prejos. Interpretările tuturor sunt bune, dar în niciun caz extraordinare. Nu vor egala niciodată puterea unor roluri ca cele din In the Mood for Love (2000) sau Lost in Translation (2003) – filme care explorează la rândul lor legătura de prietenie dintre bărbat și femeie -, dar sunt în felul lor, relaxant de privit.

În ciuda interpretărilor bune, modul în care este scris filmul lasă de dorit. Personajelor le lipseşte profunzimea, iar replicile încărcate de referinţe către melodii sau alte filme devin la un moment dat destul de enervante. Aceeaşi repetiție plictisitoare o vom găsi şi în cazul imaginii deloc speciale, care ne duce din nou gândul către lenea regizoarei şi completa sa lipsă de interes faţă de originalitate și creativitate. Însă contradictoriu, Headland are brusc o izbucnire de hărnicie (normal, când nu trebuie) şi după ceea ce a fost probabil cea mai reuşită scenă din film (momentul în care protagoniştii îşi mărturisesc sentimentele stând împreună în pat) ea vrea să continue filmul. Nu îl opreşte nici când Lainey se mută din oraş. Nu îl opreşte nici după ce Jake îl bate pe Matthew (Adam Scott). De ce? Fiindcă vrea ea să aibă un final pe care l-ai văzut deja în alte zeci de filme, de aia!

Cu toate astea, eu cred că filmul său îşi va face treaba. Oamenii din sala de cinema păreau să guste umorul banal al lui Headland. Chiar se auzeau râsete în hohote. Unii au râs atât de mult încât m-au făcut să mă întreb dacă au înţeles sau nu filmul. Serios, chiar şi acum mă întreb dacă filmul ăsta a fost înţeles de spectatori. Ce vreau eu să zic este că știu că ne uităm la o comedie romantică, sunt momente în care şi eu am râs sau am zâmbit. Dar când tu continui să râzi când pe ecran personajele îşi mărturisesc în sfârşit sentimentele, se despart, se iau la bătaie sau pur şi simplu încearcă să aibă o conversaţie mai profundă, atunci chiar mă întreb dacă un film atât de banal nu este prea complicat pentru tine.

Părţi bune şi părţi rele. Cel mai mult mă bucur că nu am niciun regret că am văzut acest film(poate doar că am fost la cinema,fiindcă râsetele aiurea din sală au stricat câteva momente). Brie a fost absolut încântătoare, chiar dacă nu am putut să scap de imaginea lui Annie din Community şi partenerul ei Sudeikis a fost o alegere destul de bună. Am văzut că mulţi consideră filmul un fel de When Harry Met Sally… variantă modernă. Eu nu aş ajunge chiar acolo, mai mult fiindcă dacă această afirmaţie este adevărată, atunci filmul lui Headland şi lumea contemporană merg mai mult înapoi decât înainte, şi eu nu vreau să fiu aşa pesimist. Totuşi vă îndemn să îl vedeţi şi să judecaţi singuri. Cine ştie, poate chiar veţi fi curioşi să aruncaţi un ochi după și la filmul lui Rob Reiner.

NOTĂ: 6

Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *