Oculus – oglinda, oglinjoara

oculus posterOculus – oglinda, oglinjoara

R: Mike Flanagan

D: Karen Gillan , Brenton Thwaites 

Gen: horror

Durată: 104 min

Anul trecut sigurele filme horror care m-au impresionat au fost The Conjuring și Insidious 2. Anul acesta încă n-am dat peste niciunul la fel de bun, până la acest Oculus, o poveste închegată care se joacă frumos cu atenția spectatorului, amestecând foarte bine prezentul cu trecutul. De fapt, trecutul și prezentul se amestecă atât de bine încât a-i zice că cele două se suprapun. Deseori acest lucru îngreunează urmărirea poveștii, dar chiar și așa Oculus reușește să evite anumite clișee specifice filmelor de groază cu obiecte bântuite, fantome și alte chestii de genul acesta. Nimeni nu moare în primele minute și nici nu vedem fantomele până când acestea se încadrează bine în poveste.

Povestea începe în prezent când Tim un tânăr de 21 de ani este eliberat dintr-un spital de boli psihice la câțiva ani după ce și-a ucis tatăl. La ieșire singura persoană care-l așteaptă este sora lui, Kaylie o persoană energică și jovială care vrea să se asigure că fratele ei își aduce aminte de tot ce s-a întâmplat înainte ca tatăl lor să le ucidă mamă. Toată nebunia începe după ce tatăl lor a achiziționat o oglindă antică, una care prin forțe supranaturale începe să se joace cu mintea celor doi soți. În paralel, povestea continuă cu planul lui Kaylie de a distruge oglindă. Deși aparent planul e perfect, lucrurile încep să o ia razna când cei doi frați încep să piardă contactul cu realitatea, plimbându-se printre trecut și prezent, prin halucinații.

Oculus e bine gândit și la început te face să te întrebi dacă nu cumva Kaylie are o obsesie față de această oglindă și dacă povestea ei e doar un mecanism de apărare față de un trecut dureros. Când și ultima fărâmă de rațiune este, oglinda e deja în plină acțiune, totul fiind un haos destul de greu de deslușit dar cu toate acestea, captivant.

oculus recenzie

Oculus nu sperie ca multe alte filme de groază, dar nici nu face același greșeli. Nu se aruncă cu capul înainte fără o plasă de siguranța și de aceea cade în picioare. Interpretarea nu strălucește cu nimic, dar nici nu aveam mari pretenții. Karen Gillan are o atitudine bună și cel mai probabil o să mai auzim de ea și de energia ei molipsitoare.

Nu știu dacă filmul merită titlu de cel mai bun horror al anului, dar sigur e cel mai bun de până acum. Nu e perfect și nici nu vine cu ceva nou, dar exploatează bine frumusețea haosului, confuziei și a rătăciri printre amintirile trecutului și iluziile prezentului pentru a oferi o experiență cel puțin captivantă.

Notă:7.5/10

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Oculus - oglinda, oglinjoara, 10.0 out of 10 based on 1 rating
Tags:
One Comment
  1. Bogdan
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *