Legend (2015)

legend posterLegend (2015) : Tom Hardy, un dublu rol de excepție

Legend (2015) este distribuit de Freeman Entertainment și abordează vechiul subiect cu mafia. Totuși, înainte să intru în detalii despre film, nu pot să nu laud organizarea și profesionalismul echipei de la Freeman. Nicio problemă legată de liste (a fost prima invitație la film primită de la ei). Iar primirea lor a fost una călduroasă, cu multe dulciuri și șampanie. Mi-ar plăcea să mai văd astfel de inițiative cât mai des. Acum, să lăsăm asta și să revin la subiect. Legend, regizat de Brian Helgeland, intră într-un domeniu pe care eu îl consider dificil. Mafia și gangsterii săi i-am văzut de nenumărate ori. Multe filme de excepție s-au făcut pe acest subiect. Și atunci când m-am documentat puțin despre producția lui Helgeland, nu eram sigur ce o să facă filmul său demn de urmărit. De fiecare dată, însă, un lucru mi-a atras atenția și în el mi-am pus toată speranța: Tom Hardy.

Povestea am înțeles că este inspirată din fapte reale (iar acea etichetă enervantă de true story). Ronald Kray și Reggie Kray (ambii interpretați de Tom Hardy) sunt doi gemeni și gangsteri de temut care arată la fel și care își doresc să conducă Londra. Ron este fratele care suferă de unele probleme mintale și are nevoie de pastile pentru a se putea controla. Reggie are un mai proeminent rol de șef, totodată atenția filmului se va concentra mai mult pe viața acestuia. Îl vedem cum încearcă să se descurce cu problemele fratelui său, cum se îndrăgosteşte de Frances Shea (Emily Browning) și cum o pierde. Și asistăm și la sfârșitul imperiului celor doi.

Dacă citim această poveste și dacă am mai văzut măcar două, trei filme despre mafie, atunci ne dăm seama că nu impresionează cu nimic. Este clasica situație a mafioților, au fost săraci la început, dar împreună și prin săvârșirea mai multor infracțiuni au ajuns mai sus decât și-ar fi putut imagina. Avem și partea în care Reggie vrea să se retragă de dragul soției, dar nu reușește să se țină departe pentru prea mult timp. Ceea ce duce la povestea cu relația dintre gangster și femeie care începe să se destrame. Există și rivalitatea dintre găști. Ca să concluzionez, Legend bifează multe clișee existente în genul în care se încadrează.

legend2015

Și totuși, ceva m-a făcut să urmăresc filmul până la final fără să mă plictisesc. Acel ceva este relația fraților Kray. Iar dacă vorbesc despre aceștia implicit trebuie să menționez de interpretarea lui Hardy. Acest actor face o muncă absolut impresionantă. Trebuie să țineți cont că cei doi frați sunt foarte diferiți. Fiecare are tonul vocii sale, gesturile și îmbrăcămintea proprie, dar și un anumit tip de personalitate. Ron are probleme mintale, este impulsiv, homosexual și foarte imprevizibil. Reggie este exact invers, atent, calm, mereu dă impresia că este stăpân pe situație și foarte rar își pierde controlul. Iar faptul că pot menționa toate aceste caracteristici se datorează în întregime lui Hardy. Actorul a reuşit să creeze două personalități distincte, ceea ce mie mi se pare incredibil. Aveam mari dubii și încă am când vine vorba de dublu roluri, mai ales legate de capacitatea actorului de a contura două caractere diferite. Hardy demonstrează nu doar că se poate, ci și că poate să iasă și foarte bine. De remarcat aici sunt mai multe scene, dar un început bun este lupta dintre cei doi frați sau cuvintele finale pe care i le adresează Reggie fratelui său.

Acum, dacă încercăm să privim dincolo de actor, situația nu mai stă la fel de bine, totuși se putea și mult mai rău. Imaginea lui Dick Pope – care a fost nominalizat și la Oscar pentru The Illusionist (2006) și Mr. Turner (2014) – este plăcut de privit. Trăsăturile timpului în care se petrece acțiunea sunt frumos relevate prin atenția acordată aspectului mașinilor sau hainelor personajelor. Filmul dă în mare parte impresia de vechi, de atmosferă a anilor ’60. Însă, dacă imaginea este mai mult decât satisfăcătoare, regia și scenariul nu impresionează cu nimic. Helgeland nu îndrăznește, nu se complică (în afara fazelor cu cei doi frați) foarte mult, aș spune că vrea să meargă la sigur. Aceeași impresie mi-o lasă și felul în care este abordată povestea. Aici mai adaug și faptul că mi-a creat un sentiment de indecizie. Legend nu are un scop exact, ci cum am remarcat și la Southpaw (2015), este o amestecătură de idei. Avem relația fraților, lupta cu găștile rivale, relația cu Frances, închisoarea, ascensiunea celor doi și căderea. Niciuna nu este dezvoltată complet și în același timp fac filmul să dureze puțin prea mult. Cred că ar fi ieșit ceva mult mai bun dacă ar fi putut să se concentreze mai mult pe un singur aspect din povestea celor doi frați.

maxresdefault

Apoi și aici, cum am văzut și în The Man from U.N.C.L.E. (2015), se merge pe combinarea tonului ușor și relaxant de comedie cu o dramă bruscă și exagerată. Într-adevăr, această amestecare iese puțin mai bine în Legend, poate și pentru că pe parcurs ni se mai dau din când în când momente serioase. Totuși, schimbarea prea rapidă a tonului spre final este deranjantă și doar forța interpretării lui Hardy salvează filmul și nu-l lasă ajungă ceva prea melodramatic și banal.

Așadar, speranțele mele nu au fost deșarte. Tom Hardy este excepțional și duce în spate întregul film. Doar interpretarea sa este un motiv suficient să te duci și să vezi filmul. Și, chiar dacă la alte aspecte Legend nu stă foarte bine, se putea și mai rău. Are puncte slabe, dar pentru mulți dintre cei care vor vedea filmul acestea nu vor fi foarte deranjante. Iar la final, cine știe? Poate un astfel de film reușește să-ți trezească pofta și curiozitatea pentru mai mult. Și poate vei ajunge să vezi seria The Godfather, Scarface (1983), Once Upon a Time in America (1984) sau Goodfellas (1990). Atunci, cu siguranță, filmul lui Helgeland și-a făcut datoria.

NOTA : 7

Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *