Intouchables

Intouchables
D: Francois Cluzet, Omar Shy
R: Eric Toledano, Olivier Nakache
Release:  2012
Durată: 1 h 53 min.
Gen: Drama, comedie

Intouchables, film de zece!

Nu sunt uşor impresionat de orice poveste dramatică şi nu acord cu uşurinţă note mari la finalul recenziilor. Am văzut suficiente drame, multe au reuşit să mă impresioneze (Johnny got his gun, Le scaphandre et le papillon), altele s-au umplut de penibil şi foarte puţine au ştiut cum să combine un pic de umor cu optimism pentru oferi o altă înfățișare unei poveşti triste. Intouchables este un astfel de film, o dramă presărată cu mult umor inteligent şi cu o doză de optimism specific mai degrabă lui Roberto Benigni decât lui Olivier Nakache şi Eric Toledano, doi regizori francezi aproape anonimi. Cei doi francezi, responsabili şi cu scenariul au ştiu cum să exploateze o poveste dramatică şi optimistă în acelaşi timp, astfel încât publicul să o îndrăgească fără prea multe excepţii. În primul rând s-au folosit de doi actori carismatici, doi actori care nu seamănă cu personajele reale (Driss este în realitate arab, nu negru şi nu cred că are rost să discutăm despre o tentă rasistă sau o distribuţie aleasă pentru a manipula publicul), doi actori capabili să placă indiferent de situație. Apoi s-au folosit de o coloană sonoră superbă(avem melodii ritmate, avem compoziții muzicale încântătoare şi acorduri clasica plăcute auzului indiferent de gusturi) astfel încât fiecare moment să fie însoțit de o melodie capabilă să amplifice sentimente(drame, momente pline de umor sau de optimism). Cinematografia nu e un capitol bine exploatat în astfel de filme, dar aici are câteva momente în care vizualul te impresionează (camera urmăreşte de sus o maşină gonind pe nişte drumuri de ţară cu peisaje încântătoare sau te ridică alături de personaje într-un zbor cu parapanta).

Toate aceste avantaje nu fac decât să sporească o poveste bine gândită şi foarte bine pusă în scenă. Totul începe când Philippe (Francois Cluzet, un actor francez uşor de confundat în unele scene cu Dustin Hoffman) organizează interviuri pentru postul de asistent personal. Banii nu sunt o problemă, Phillipe beneficiind de conturi frumoase, de o vila superbă, sau mai bine zis un mic castel, numai că soarta a fost crudă cu el. În urma unui accident de paraşutism, Phillpe şi-a fracturat coloana vertebrală şi de atunci nu-şi poate mişca decât capul. Condiţia lui e destul de gravă, dar banii şi un tratament atent îl pot ajuta să trăiască o viaţă liniştită. La interviu se prezintă tot felul de oameni bine pregătiți, fiecare prezentându-și cv-ul cât mai convingător. Printre aceştia nu se numără şi Driss, un tânăr de culoar impunător care tot ce doreşte e o semnătură ca să poată obţine mai departe ajutorul de șomaj. Carisma acestui împreună cu atitudinea îi atrag atenţia lui Phillipe, care se decide să-i ofere lui Driss o şansă. A doua zi povestea celor doi începe şi peste ea se aşează cu uşurinţă umorul, o anumită inocenţă prostească a lui Driss şi drama lui Phillipe.

Timp de aproximativ 2 ore suntem martori unei prietenii, unei experienţe unice în care fiecare dintre cei doi trăieşte viaţa din plin. Driss învaţă multe de la Phillipe şi invers. Totuşi parcă mai câştigat este Phillipe care alături de Driss descoperă şi redescoperă plăcerile vieţii. Viaţa personală a fiecăruia este exploatată timid pentru a nu interveni prea mult între cei doi. Dacă Driss e preocupat mai mult de situația familiei, Phillipe ascunde nişte sentimente faţă de o doamnă misterioasă. Cei doi corespondează prin scrisori(da prin scrisori nu prin email sau text message) şi misterul relației se păstrează până la final. Doamna misterioasă nu apare decât la final, deşi pe parcurs regizorii ne amăgesc cu o întâlnire.

Interpretarea e de excepţie şi nu mă mir că la premiile Cesar, Omar Shy(inocent, puternic, mereu optimist) i-a furat de sub nas premiu pentru cel mai bun actor tocmai lui Jean Dujardin. Nici Francois Cluzet nu se lasă mai prejos şi impresionează mai ales când suferă.

Intouchables e o poveste optimistă. Dacă folosim termenul dramă este prea mult pentru că la final mi-e greu să cred că cineva nu a avut un zâmbet pe buze. E un film simplu, frumos, fără artificii capabil să satisfacă orice gust.

Notă:10/10
Trailer

Intouchables, 10.0 out of 10 based on 1 rating