In the heart of the sea

heart-sea-movie-posterIn the Heart of the Sea : despre oameni și balene

Mai rar mi se întâmplă să merg la un film fără să știu foarte multe detalii despre el. De data asta, nu pentru că nu am încercat să caut, ci pentru că nu am reușit să găsesc. Nu existau note, recenzii sau păreri legate de cel mai nou film al lui Ron HowardIn the Heart of the Sea (2015). Deci, atras de invitația celor de la Freeman Entertainment, care promitea vizionarea filmului în sala Dolby Atmos 3D, m-am hotărât să-mi iau inima în dinți și să accept. Ce pot să vă spun acum e că nu regret decizia mea, iar filmul a fost exact cum credeam că va fi. Totuși, să detaliez.

Când spun că nu știam nimic, poate, este doar o jumătate de adevăr. Fiindcă unele detalii, mai ales despre poveste și sursa de inspirație, au fost cunoscute de public și nu reprezentau ceva necunoscut nici pentru mine. De pe acum recunosc, nu am citit romanul lui Herman Melville, deci tot ceea ce spun este strict legat de film. Încă de la început, filmul se mișcă repede și ne introduce în universul imaginat de Howard. Avem bătrânul vânător de balene, Thomas Nickerson (interpretat de Brendan Gleeson, iar pentru varianta tânără îl avem pe Tom Holland) care a trecut prin niște evenimente atât de atroce încât îi este foarte greu să vorbească despre ele. Autorul, Herman Melville (Ben Whishaw), cunoscător al vânătorii de balene și aflat, pare-se, în căutare inspirației. Cel din urmă îl roagă pe bătrân să aducă la viață niște amintiri vechi și dureroase, naufragiul navei Essex din iarna lui 1820. Reticent inițial, bătrânul alege până la urmă să povestească. Și astfel începe aventura căpitanului George Pollard (Benjamin Walker) și mai ales a secundului său Owen Chase (Chris Hemsworth), care vor înfrunta împreună cu echipajul lor un adevărat monstru marin, o balenă albă gigantică, a cărei furie imensă se va lovi de încăpăţânarea și determinarea umană.

O remarcă foarte bună, care explică sentimentul pe care eu și poate și alții, l-am avut după terminarea filmului este cea a lui Matt Neal de la The Standard: „… the film has its sea legs, but can’t seem to find its land legs.” Altfel spus, când vânătorii noștri de balene nu sunt pe navă și nu vânează, filmul scârțâie. Și exact asta se întâmplă. Atunci când acțiunea are loc pe apă, In the Heart of the Sea străluceşte. Vaporul împins intenționat în furtună, harponarea balenelor, lupta cu monstrul alb, scufundarea vaporului, în toate există un ritm extrem de alert care pur și simplu te prinde. Sunt momente intense, remarcabil realizate din punct de vedere vizual și tehnic, care fac trecerea timpului insesizabilă. Totuși, ce se întâmplă când se termină? Timpul începe să se simtă, normal. Toată această acțiune este adesea întretăiată de momente în care ne întoarcem în prezent la Nickerson și Melville, la încercările scriitorului de a-l face pe bătrân să-și continue povestea. Însă nu este doar asta, la fel putem să spunem și despre începutul poveștii, despre ce se întâmplă înainte de plecarea lui Chase și a echipajului pe mare sau despre naufragiul lor. Probabil nu ar fi fost nicio problemă dacă aceste momente ar fi avut o încărcătură semnificativă pentru film. Însă, odată ce începe acțiunea, ele devin nesemnificative și se pierd undeva printre mugete de balene și plescăituri violente de apă.

chris-hemsworth-inthe-heart-of-the-sea-movie-wallpaper_1940634993

Totuși, acțiunea solidă și imaginea foarte bună a lui Anthony Dod Mantle, nu reușesc să ducă în spate întregul film și să-l plaseze în categoria unor creații precum Cast Away (2000) sau Life of Pi (2012). Avem nevoie și de personaje, iar la acest capitol filmul lui Howard nu excelează. Se încearcă o concentrare mai mare pe caracterul lui Chase, dar multe amănunte rămân neclare. Spre exemplu, nu știm exact motivul anume pentru care acesta alege să atace balena gigantică. Să fie doar lăcomie? Sau se vrea accentuarea luptei dintre om și natură? Dar și la celelalte personaje situația este asemănătoare. Par mai mult niște schițe dominate de câteva trăsături principale. Singurul aspect pozitiv la acest capitol este interpretarea actorilor. În special, Hemsworth, care apare cu aproximativ 15 kilograme în minus. Într-adevăr, mai ales pentru cei care l-au văzut în Thor (2011) sau Thor: The Dark World (2013), fizicul său de aici este șocant. Și se pare că nu este doar autenticitatea rolului cea care are de câștigat după astfel de eforturi, ci și interpretarea generală. Cu toate că nu ajungem să-l cunoaștem pe Chase în profunzime, el rămâne memorabil prin efortul lui Hemsworth de a-l aduce la viață pe ecran. Nici despre ceilalți nu am nimic rău de zis. Nu se evidențiază prin nimic special, dar sunt suficient de buni încât să nu deranjeze.

intheheartoftheseastill_huge

A fost sau este o pierdere de timp filmul? Nu, mai mult ca sigur nu. Ron Howard aduce pe ecran exact ceea ce mă așteptam, un film solid. Nu este cel mai bun, nu poate fi numit o capodoperă și probabil că în afară de scufundarea vaporului și acea minunată imagine cu flăcările care ardeau deasupra apei, nu îmi voi aminti foarte multe despre el în viitor. Cu această ocazie vă îndemn să-l vedeți de preferat în cinema. Fiindcă, în cazul acesta, cred că este nevoie de acel ecran mare pentru vă putea bucura la maxim de efectele vizuale ale filmului.

NOTA: 7

 Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *