Breaking Bad

breakingbad_recenzieBreaking Bad (2008-2013) : All Hail the King !

Postez din nou o recenzie care poate fi controversată. Dar serialul creat de Vince Gilligan a devenit, parcă peste noapte, un fenomen care nu poate fi ignorat. Am urmărit Breaking Bad (2008-2013) de dinainte să se termine, deci pot spune că nu am fost deloc influenţat de agitaţia din jurul sezonului cinci. Din câte am văzut, în faţă de acest serial s-au format cam trei tabere: sunt cei care îl iubesc orbeşte, cei care îl urăsc orbeşte fiindcă ceilalţi îl iubesc şi cei care pur şi simplu s-au uitat fără să ţină cont de note sau de ce spun alţii. Din ultima categorie fac parte şi eu, nu am început Breaking Bad pentru popularitatea sa, ci mai mult din plictiseală, fără să știu mai nimic despre el. Când am văzut primul episod, serialul încă nu era foarte cunoscut şi nu m-aş fi gândit niciodată că va dobândi asemenea amploare. Cu o astfel de reputaţie ne putem întreba dacă nu cumva părerile sunt puţin exagerate? Răspunsul este evident da. Notele şi comentariile care îl pun pe primul loc în topuri cu cele mai bune seriale din istorie sunt exagerate. Breaking Bad nu este chiar atât de bun, totuşi nu este nici atât de prost cum spun cei care îl urăsc. Eu aş zice, mai degrabă, că este supraapreciat, însă doar puţin.

În cazul acestui serial, deşi povestea poate părea complexă, cred că o pot rezuma într-un singur paragraf, fără să mai vorbesc despre fiecare sezon în parte. Walter White (Bryan Cranston) este un profesor de chimie care află că are cancer şi i se dau maxim doi ani de trăit. Walter, până în acel moment, era un om simplu, căsătorit cu Skyler(Anna Gunn) şi cu un copil adolescent cu paralizie cerebrală, Walter Jr. (RJ Mitte). Descoperirea bolii reprezintă pentru Walter un moment cu o dublă semnificaţie: pe de-o parte îşi dă seama că va muri şi nu are mai nimic să lase în urmă familiei sale, iar pe de altă parte, realizează că nu mai are nimic de pierdut şi poate să recurgă şi la metode ilegale pentru a obţine suficiente resurse pentru familie. Astfel Walter, împreună cu fostul său student Jesse Pinkman (Aaron Paul), îşi foloseşte vastele cunoştinţe în chimie pentru a produce metamfetamină. Având un produs de o calitate foarte bună faţă de ceea ce vindeau ceilalţi, Walter devine o figură tot mai importantă în lumea drogurilor, unde va fi mai bine cunoscut sub numele de Heisenberg.

Breaking-Bad-recenzie FS

Bun, ceea ce observăm iniţial este că nu avem de-a face cu o poveste extrem de originală. Băiatul bun, omul cumsecade, cinstit este făcut de anumite circumstanţe să o ia pe căi greşite. Şi aşa creatorul vrea să ne dea un antierou care să ne provoace sentimente contradictorii. Pe care nu ştim dacă să îl iubim, dar nici nu putem să-l urâm. Partea bună este că îi iese acest lucru. Trecerea de la „albul” Walter la „întunecatul” Heisenberg este făcută gradual, Gilligan şi echipa sa de scriitori nu lasă niciun detaliu la întâmplare (şi aici nu putem vorbi de un număr mic de informaţii). Transformarea lui Walter nu vine prea brusc, ci se construieşte încet şi atent, până atinge apogeul în ultimul sezon, exact aşa cum trebuia să se întâmple. Şi vă îndemn să îl priviţi pe Walter din sezonul cinci şi pe cel din sezonul unu, schimbarea este uimitoare.

Marea problemă, ca la foarte multe creaţii, este că ceea ce au mai bun este în acelaşi timp şi punctul cel mai slab. Vedeţi, transformarea personajului este spectaculoasă pentru că se face într-un mod realist şi fără grabă. Iar dacă nu s-ar fi făcut aşa, sigur nu ar mai fi avut acelaşi impact. Şi tocmai de aceea nu trebuie să ne lăsăm luaţi de val şi să vorbim despre Breaking Bad doar de la sezonul patru în sus. Totuşi, foarte puţini mai menţionează primele trei sezoane, iar asta este de înţeles. Nu prea ai cum să spui că Vince Gilligan ne dă un serial care după primul sezon te va face garantat să le vezi și pe celelalte. În acelaşi stil lent, dar bine scris şi cu unele momente tensionate, BB continuă şi în următoarele două sezoane. Nu pot să spun că acestea sunt proaste sau neinteresante, doar că faţă de ultimele două sezoane calitatea lor este mai mică. Ştiu cazuri în care multe persoane nu au putut să treacă de primul sezon din cauza acţiunii mult prea lente şi puţin tensionate. Însă, aceştia şi oricine vrea să se uite la BB, trebuie să înţeleagă că dacă primele trei sezoane nu erau făcute aşa, mai mult ca sigur, nu ne-ar plăcea atât de mult ceea ce urmează după ele.

b b

Dar cu toate acestea, mulţi au reuşit să rămână şi să vadă serialul până la sfârşit. Cum? Două motive aş găsi în principal. Unul este calitatea scenariului. Povestea este puţin înceată, dar foarte bine scrisă, nu cade în situaţii absurde, nu pierde detalii importante, are momente de tensiune pură, personajele sunt bine conturate, iar umorul negru este folosit când trebuie. Al doilea motiv sunt actorii. Multe pot fi spuse despre serial, dar nimeni nu poate contrazice faptul că actorii fac o treabă excelentă. Chiar dacă nici ceilalţi nu sunt de neglijat, evident îl voi da exemplu pe Bryan Cranston, fiindcă el are cel mai complex și solicitant rol. Felul în care acesta trece de la bun la rău, gama variată de emoţii pe care o are, îi dau lui Walter o autenticitate bizară. Mi se pare uneori că deşi personajul se îndepărtează de realitate, publicul îl iartă fără să critice imposibilitatea faptelor de pe ecran. Asta se întâmplă probabil pentru că în fiecare dintre noi se ascunde un Heisenberg pe care nu avem curaj să-l acceptăm. Nu trebuie neapărat să fie o latură întunecată, ci acea dorinţă puternică, acel vis, acel gând care ne sâcâie zi de zi şi pe care nu îndrăznim să-l atingem. În schimb Walter, chiar dacă prin boală, se eliberează de frică şi îşi îndeplineşte dorinţa. Nu voi da foarte multe detalii, dar ca să vă fac curioşi, pot să vă spun că ajutorarea familiei poate nu este chiar principalul motiv al său.

Cred că v-aţi făcut o oarecare idee asupra acestui serial acum. Cum de a prins aşa bine? Eu cred că are în mare parte norocul de a fi apărut într-o perioadă în care internetul este o parte tot mai importantă a vieţii noastre. A fost ceva nou, mai ales pentru cei care nu au văzut The Sopranos (1999-2007), The Wire (2002-2008) sau Six Feet Under (2001-2005). Dar și dacă le vezi, parcă Walter White nu este aşa complex ca Tony Soprano (James Gandolfini), scenariul nu are puterea narativă a lui David Simon şi îi lipseşte şi acea originalitate pe care a avut-o Alan Ball.

NOTA: 9

Articol scris de Andrei Geornoiu – https://andrewgfilms.wordpress.com/

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *