Zilele Filmului Românesc și Killing Time

Killing-Time-poster-crop-620x349Zilele Filmului Românesc

Filmul românesc face parte din TIFF și fără Zile Filmului Românesc poate că TIFF-ul nu ar mai fi la fel. Din fericire, de la an la an filmul românesc evoluează, se schimbă, se extinde, totul pentru a atrage din ce în ce mai mulți spectatori spre sălile de cinema. Frumos e faptul că majoritatea regizorilor români au găsit soluția pentru a-i trage pe spectatori fără a renunța la calitate, profunzime sau originalitate. Treptat filmul românesc ajuns să joace un rol important în box-office-ul românesc, dar și să facă impresii în cadrul celor mai importante festivaluri de film. Dacă anul trecut regizorul Cristian Mungiu a fost pe buzele tuturor la Cannes, anul acesta pelicula Poziția copilului a câștigat Ursul de aur la un alt festival important, Festivalul de film de la Berlin. Cu toate acestea, n-am să vă vorbesc despre acest film despre care s-au spus multe până acum. Am să vă vorbesc despre un altfel de film, unul văzut în premieră anul trecut la TIFF. Este vorba de Killing Time, regizat de Florin Piersic Jr, unul dintre cele mai atipice filme românești făcute în ultimii 20 de ani. M-am ferit să folosesc cuvântul ”bun” pentru a nu stârni comparații cu După dealuri, Aurora, Poziția copilului, sau alte filme la fel de cunoscute, aflate cel mai probabil în luptă directă pentru titlul de ”cel mai bun”. Cred că filmul lui Piersic se mulțumește cu titlul de cel mai atipic, la fel cum și filmele lui Tarantino s-au mulțumit mult timp cu această caracterizare. L-am menționat pe Tarantino pentru că în Killing Time se regăsesc câteva elemente specifice acestui regizor, dar analogia nu contează foarte mult pentru că, per total, filmul lui Piersic iese în evidență prin unicitate.

Titlul, ales foarte bine, dezvăluie în mare parte esența filmului. În primele cadre Killing Time face referire direct la acțiunea de a ucide pe cineva, de a asasina cu sânge rece. Cel ucis este Florin Zamfirescu, o cunoștință de-a asasinului interpretat de Florin Piersic Jr. Discursul victimei e ca și cel al unui om care se revede cu o cunoștință după ceva vreme. Cuvintele sunt banale și nici măcar o secundă nu există o încercare de a evita destinul, de implora pentru viața care urmează să se sfârșească odată cu conversația. Apoi trecem la un alt cadru, un apartament obișnuit unde doi asasini plătiți își așteaptă victima. Aici Killing Time devine “omorârea timpului”. Ca să-și omoare timpul cei doi povestesc vrute și nevrute. Dialogul e spumos, plin de umor, asemănător cu cel al unor copii imaturi.

Filmul revine la atributul inițial când persoana așteptată ajunge acasă. Din acest moment filmul lui Piersic. Jr se transformă într-un blood bath tragic/comic în care un asasin face tot ceea ce trebuie pentru a-și asigura spatele. Scenele sunt bine gândite, iar reușita aceasta se datorează lui Florin Piersic Jr. și lui Cristian Ioan Gutău.

Killing Time e unic și merită atenția oricărui cinefil. Cu un film ca acesta cinematografia românească își arată evoluția, evoluție evidențiată de altfel și prin filmele din categoria cu același nume, ce au rulat și rulează în cadrul TIFF-ului. Ieri am avut ocazia să văd Anul dragonului și m-am bucurat să constat că se investește și în documentare românești, chiar dacă acestea nu au subiecte atât de importante precum cele realizate în străinătate. Mai mult, anul acesta câteva titluri românești au beneficiat de lansări pe DVD în cadrul festivalului, sporind astfel șansele publicului de a vedea cât mai multe filme românești.

Cu aceste cuvinte despre Zilele Filmului Românesc și cu recenzia celui mai atipic film românesc particip la un Concurs E-Boda pe Blogul TIFF.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *