Warrior

Warrior
D: Tom Hardy, Nick Nolte
R: Gavin O’Connor
Release : 9 Septembrie 2011
US Box Office: $ 13.7 M
Durată: 2 h 19 min.
Gen: Dramă, Actiune

Anul 2011 a fost un an excelent pentru filmele cu teme sportive. Am avut parte de Moneyball, un film cu multe nominalizări la Oscar şi Warrior, cu o singură nominalizare, dar cu un subiect dezvoltat nu doar în jurul sportului de contact. Înainte de vizionare citisem multe cronici favorabile şi chiar mă aşteptam la un regal sportiv presărat cu o regie decentă şi interpretare de bună calitate. Ei bine la final nu am fost dezamăgit, ba chiar am fost impresionat mai mult decât mă aşteptam. Povestea, chiar dacă are la bază aceeaşi structură ca la orice film despre sporturile de contact, primeşte o abordare diferită, o construcţie un pic mai atipică, dar este foarte bine pusă la punct de un regizor, Gavin O’Connor, care s-a mai jucat cu sportul şi emoţiile prin 2004 în Miracle(despre hochei). De data aceasta emoţiile sunt mai intense, mai reale şi chiar dacă se acumulează abia spre final, impresionează. Până spre acel final menţionat atunci Gavin construieşte un fir epic narativ pe două planuri.

Într-un prim plan îl avem pe Tommy Riordan(Tom Hardy), un fost puşcaş marin reîntors de pe front. Ajuns acasă Tommy încercă să pună la punct relaţia cu un tată fost alcoolic şi să se reîncadreze în societate. Trecutul este dezvăluit timid. Aflăm despre fuga lui de-acasă împreună cu mama lui pentru că nu mai suportau beţiile tatălui, despre moartea mamei, dar subiectul războiului este evitat. Relaţia cu tatăl său este se bazează pe ura din trecut şi despre iertare nu poate fi vorba. Reîntors în sala de sport, Tommy impresionează când îl face knock out pe vedeta sălii. Din acest moment trecutul de militar prinde mai mult contur şi cel de sportiv se dezvoltă fulminat.

În celălalt plan narativ îl avem în centrul atenţiei pe Brendan, fratele lui Tommy. Acesta e profesor de fizică, un tip popular care ştie cum să-şi facă orele mai atractive pentru elevi. Din păcate problemele nu-l ocolesc pentru că banca vrea să-i ia casa şi banii câştigaţi cu trei slujbe alături de soţie nu ajung. Refugiul lui este în sânul familiei unde alături de soţia sa şi cele două fiice se simte minunat. Ameninţat de faptul că totul poate fi luat în doar 90 de zile, Brendan se apucă şi el de lupte. Prin baruri, prin parcări, acesta încearcă să câştige nişte bani cinstiți pentru a-şi întreţine familia. Norocul e de partea lui pentru că inspectorii şcolari află cu ce se ocupă în timpul liber şi spre dezamăgirea elevilor îl suspendă. Din acest moment destinul lui Brendan o ia pe alt drum. Ajutat de un fost prieten, acesta se apucă de antrenamente, munceşte din greu pentru a se înscrie într-o competiție de MMA (martial mixed arts). În relaţia cu tatăl său Brendan manifestă aceeaşi răceală, iar cu fratele său nu a mai vorbit de ani buni. Prima întâlnire nu iese tocmai bine, fiecare îşi spune păsul sau îşi scuză gesturile, dar despre împăcare nici nu poate fi vorba.


Când competiţia începe în ring pătrund două personaje diferite. Tommy este un monstru, un războinic care nu are milă de adversarii săi. Cu toate acestea este iubit de public pentru că este considerat un erou de război. De cealaltă parte, fratele lui e un anonim, un tip căruia nimeni nu-i acordă nici o șansă, dar care va lupta până la epuizare pentru a-şi salva familia.

La capitolul interpretare nu pot să nu remarc prestaţia de excepție oferită de Nick Nolte. Acesta nu are rol secundar, dar e de-a dreptul convingător în rolul unui fost alcooli care încearcă să repare tot ce a greşit într-o viaţă de om. Nu mai are mult timp, dar nu renunţă. Se agaţă cu disperare de orice şansă şi e mândru de fiecare din băieţii lui. Prăbuşirea acestui personaj e oarecum previzibilă pentru că Tommy îl tratează ca pe ultimul om, deşi are nevoie de sfaturile lui ca antrenor. Abia când acest lucru se întâmplă Tommy realizează că cel de lângă el îi este tată. Tristeţea de pe faţa lui Nolte, trăirile sunt extrem de convingătoare. Tom Hardy nu se lasă nici el mai prejos. Nu are foarte multe replici, dar atitudinea, mimica fac minuni. E mai mereu agitat şi-ţi este forate greu să-ţi dai seama de ce, iar când intră în ring o bestie, un războinic iese la suprafaţă. Poate că prin lista largă de posibili nominalizaţi la Oscar pentru cel mai bun rol principal Hardy era inclus, dar la final nu a prins top five. Cu toate acestea prestaţia sa merită apreciată şi sunt sigur că acest actor talentat care a strălucit in Bronson va face minuni şi în Dark Knight Rises. La final trebuie să-l menționez şi pe Joel Edgerton(Animal Kingdom) cu o interpretare emoţionantă, dar cu un personaj un pic mai uşor ca cel interpretat de Hardy.


Warrior e o dramă, un film emoţionat despre sport şi despre o familie dezbinată. Sport îi aduce din nou aproape, dar până să facă asta au loc scene extrem de emoționante. Confruntările din ring te apropie de ambele personaje, dar spre final te pune să alegi. Alegerea e grea şi fiecare lovitură e emoţionantă. Scenele de luptă sunt construite cu atenţie, nu există prea multe exagerări, iar la final dramatismul e amplificat cu o coloană sonoră menită să creeze şi mai multe emoţii.

Warrior e un film violent, e un film special pentru publicul masculin, dar nu cred că publicul feminin va fi dezamăgit. Există emoţie, există dramă şi e imposibil că cineva să nu se ataşeze de unul dintre personaje. Pentru lupte, pentru dramatism şi emoţiile provocate, Warrior merită să fie numit drept cel mai bun film despre sport de la Wrestler încoace.

Notă: 9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
10 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
      • m@ri@n
        | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *