Transformers:Dark of the Moon

Transformers: Dark of the moon
D: Shia LeBeouf, John Malkovich, John Turturro
R: Michael Bay
Release: 29 Iunie 2011
US Box Office:$167 M * pana la data recenziei
Durată: 2 h 34 min.
Gen: Actiune

Ultimele 5 producţii regizate de Michael Bay (excludem filmul de faţă pentru că abia a intrat în horă) au avut încasări cumulate de peste 1,1 miliarde de dolari şi asta doar pe teritoriul american. Cu asemenea cifre poţi să spui despre Michael Bay că e un regizor sirenă, un regizor care face mai mereu acealşi lucru, care fredonează acelaşi cântec menit să atragă oamenii spre sălile de cinema, unde să-i ţintuiască în scaune timp de câteva ore bune. Cântecul format dintr-o adunătură de efecte CGI, de momente pline de acţiune şi tensiune cum nu prea ţi-e  dat să vezi, nu are o reţetă secretă păstrată într-un seif bine păzit, doar nişte ingrediente secrete, ingrediente pe care Michael Bay nu le va dezvălui cu uşurinţă. Gurile rele spun că e uşor să faci un film pentru publicul larg, un film atrăgător doar prin exteriorul lucios, dar dacă acest lucru ar fi adevărat mă întreb de ce mulţi îţi frâng aripile după o singură producţie. Ei bine, se pare că Michael Bay ştie cum să folosească aceeaşi reţetă pentru a-şi satisface fanii şi pentru a-i cucerii pe alţii noi, ştie cum să se folosescă de maşini şi de fete frumoase, de actori tineri aflaţi în lumina reflectoarelor pentru a spune de fiecare dată o poveste diferită, care să-ţi stârnească curiozitatatea chiar dacă eşti conştient că filmele sale nu sunt realizări artistice de excepţie.

Cu astfel de gânduri am pornit spre sala de cinema pentru a vedea a treia parte din seria Transformers. Sincer să fiu nu mă număram printre fanii desenelor animate, dar filmele cu acest nume m-au impresionat prin efectele speciale încă de la debut. Deşi nu au trecut mulţi ani de la primul film, detalii importante din precedentele 2 par să-mi fi dispărut din memorie. Chiar şi aşa, când pronunţ cuvântul Transformes, mă gândesc la Bumble Bee, la autoboţii venţi pe pâmânt să ne apere, la Sam Witwichy, un adolescent dopat cu prea multă cofeină şi hormoni şi la eterna bătălie dintre autoboţi şi decepticoni. Detaliile care umplu spaţiile goale dintre aceste elemente nu contează pentru memorie, ele contează pentru câteva zile maxim, pentru încântarea de după vizionarea unui film care te-a hipnotizat cu efectele speciale şi cu o tehnică 3D cel puţin la fel de bună ca aceea din Avatar.

Trasnformers 3 – Dark of the Moon îşi propune să ne prezinte o nouă etapă din conflictul dintre decepticoni şi autoboţi. De data aceasta conflictul şi bătăliile capătă o proporţie epică, pentru că lumea este în pericol de a fi distrusă. Totul porneşte din nou în trecut, undeva prin anii ’60 când programul spaţial american este motivat de prăbuşirea unei nave spaţiale undeva pe suprafaţa lunii. Cu acest prilej, Michael Bay are grijă să valorifice Războiul Rece, precum şi unele evenimente importante cum ar fi accidentul de la Cernobîl. Când trecutul este lăsat în urmă, facem cunoştinţă cu un nou personaj negativ, Shockwave, un cyclop cu un vierme de metal ce nu iartă nimic în calea sa şi cu noii soldăţei ai lui Megatron. Pe lângă aceştia o nouă creatură îşi face loc pentru a declanşa din nou bătăliile spectaculoase.

Celebrul Sam Witiwicky este din nou în centrul atenţiei, numai că de data aceasta trebuie să impresioneze o altă domnişoară şi să salveze planeta. Desprinsă din cataloagele de modă, Rosie Huntington-Whiteley cu prea mult botox în buze, joacă rolul iubitei lui Sam. Domnişoara un pic prea elegantă pentru scenele apocaliptice mi-a adus aminte de Megan Fox în 2007, dar şi de Cameron Diaz în rolul ei de debut din The Mask. Pe lângă cele două personaje, Transformers 3 ne mai încântă cu un John Malkovich fugitiv dar comic, cu un Patrick Dempsey în rol de bad guy, dar care încă nu s-a lepădat de hainele lui Derek Sheperd şi cu un John Torturo la fel de comic şi de paranoic ca în primele părţi.

Confruntările sunt spectaculoase, efectele 3D sunt hipnotizante, melodiile sunt bine aleae, iar temele muzicale compuse de Hans Zimmer sunt perfecte (chiar daca mi s-au părut prea asemănătoare cu cele din Dark Knight). Atmosfera e năucitoare uneori, pentru că totul se petrece rapid, iar ochiul uman poate scăpă multitudinea de detalli şi perfecţiunea unor scene realizate probail cu mută trudă.

Pe lângă aspectele pozitive trebuie să remarc şi unele negative, cum ar fi un mesajul tipic când naţiunea americană se pregăteşte de război, unele scene de lupte copiate parcă din cu totul alte filme (asemănări cu The Island, Terminator şi Skyline) şi aceleaşi momente goale pline de penibilism.

Nu am să vă prezint mai multe detalii despre intrigă pentru a nu vă strica plăcerea vizionării, dar în încheiere vă sfătuiesc să nu aşteptaţi DVD-ul şi să mergeţi să-l vedeţi 3D pentru că Michael Bay v-a pregătit o experienţă unică.

Notă:8/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:
4 Comments
  1. Cristina
    | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *