Trance

Trance RecenzieTrance

D: James McAvoy, Vincent Cassel

R: Danny Boyle

Durata: 1h 41 min

Gen: Thriller

Danny Boyle e unul dintre cei mai importanți regizori din ultimii ani. Cu „Trance”, regizorul britanic încearcă, într-un fel sau altul, să se joace cu spectatorii așa cum a făcut-o C. Nolan in „Memento”. Folosindu-se tot de partea creierului responsabilă cu amintirile, cu memoria, Boyle ne prezintă un thriller captivant cu multe premise false despre răzbunare, despre puterea minții. Până să-ți dai seama cam ce-a vrut Danny să facă, Trance se joacă frumos cu tine, te duce pe piste greșite și te face să crezi că nu e cu nimic mai presus decât un simplu film de acțiune, o povestioară despre niște hoți de tablouri și despre un angajat al casei de licitații, prins la mijloc.

Totul începe cu un jaf la o casă de licitații, unde un grup de hoți conduși de Franck (Vincent Cassel) vor să fure un tablou de Goya estimat la 25 milioane de lire sterline. Ca un angajat fidel, Simon (James McAvoy) încearcă să protejeze bunul, dar este lovit în cap cu patul puștii. După o operație și câteva zile de convalescență, Simon revine acasă, unde este așteptat de Franck. Primul adevăr iese la iveală și aflăm că cei doi sunt complici, numai că Franck nu s-a ales cu tabloul, iar Simon nu-și mai amintește unde l-a ascuns nici măcar sub presiunea torturii fizice. Amnezia temporară are rol protectiv, Simon temându-se că după ce va preda tabloul, va fi ucis. Pentru a recupera informația ascunsă undeva în capul lui Simon, hoții apelează la un psiholog sau mai bine zis un specialist în hipnoză. Interpretată de Rosario Dawson, Elizabeth Lamb încearcă să afle cu ajutorul hipnozei unde este ascuns tabloul. Începe un joc de-a șoarecele și pisica, pentru că Elizabeth se implică mai mult decât ar trebui, iar realitatea devine din ce în ce mai greu de identificat. Există momente în care nu știi dacă ce se întâmplă e real sau totul se petrece în mintea unui individ manipulat prin hipnoză. Sunt momentele bune ale filmului, momente pline de violență și sex, momente în care identitatea și planul fiecăruia încep să fie dezvăluite. Pe alocuri, haosul își face simțită prezența, dar chiar și așa, la final, totul se leagă.

Vincent-Cassel-in-Trance-2013-Movie-image-600x450

„Trance” nu are la bază o poveste originală, însă beneficiază de o abordare bună. Una care transformă filmul dintr-un thriller obișnuit într-unul mind-fuck cu un personaj principal foarte bine construit și interpretat. Simon, interpretat de James McAvoy este construit ca o victimă, un individ prins într-un joc periculos datorită unei dependențe. Lumea se joacă cu sănătatea lui fizică și psihică, îl torturează, îl manipulează, transformându-l pentru ochiul publicului, într-o victimă. Adevărata lui față iese la iveală spre sfârșit și nu e una la care te așteptai. Meritele pentru acest personaj deosebit merg și spre McAvoy, un actor talentat care a interpretat perfect un individ confuz, ușor de manipulat, cu diferite stări temperamentale. La capitolul interpretare trebuie menționată și Rosario Dawson care și-a făcut treaba extrem de bine. În tot acest joc confuz, personajul interpretat de ea ne oferă mici indici despre elementele de dramă ale poveștii.

„Trance” e un puzzle bun, un film în care realitatea e confuză și de aceea s-ar putea să placă sau s-ar putea să enerveze. Oricum, Trance e mult mai bun decât multe filme prezente la noi în cinematografe anul acesta, așa că îl recomand tuturor care preferă puzzle-urile sau filmele de genul mind-fuck.

Notă: 8/10

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *