TIFF 2012 – Recomandări (2)

Revin azi cu recomandări de la cele două categorii cu totul deosebite: Supernova şi Fără Limită

Fără Limită:  Această categorie e plină de filme bune, filme bolnave, filme mizerabile, toate într-un sens bun. Începem cu Shame în regia lui Steve McQueen cu Michael Fassebender în rol principal. Despre Shame am recent pe blog şi poate dacă am timp vă mai spun câteva cuvinte după vizionarea de la TIFF. Tot în această categorie ne face cu ochiul Michael, un film ce descrie ultimele cinci luni din convieţuirea involuntară a lui Wolfgang, în vârstă de zece ani, cu Michael, în vârstă de 35 de ani. Se anunţă ceva ciudat aici şi de aceea îl recomandăm cu căldură.

Tot la categoria Fără limită ne fac cu ochiul Himzu, (supravietuitorul) – Liceanul Yuichi Sumida are o singură dorinţă: să devină un bărbat obişnuit, normal. Visul său este să trăiască fără să-i deranjeze pe cei din jur, dar într-o noapte Sumida comite o faptă ireparabilă. Dându-şi seama că nu are nicio şansă să devină ceea ce aspira, tânărul dezvoltă o obsesie: să-i pedepsească pe cei care ar putea provoca mai mare rău decât el în societate; şi Alpii (O infirmieră, un paramedic, o gimnastă şi antrenorul ei au pus bazele unui nou serviciu. Cu programare, iau locul persoanelor decedate, angajaţi fiind de rudele, prietenii sau colegii acestora. Compania se cheamă Alpii. Liderul lor, paramedicul, îşi spune Mont Blanc. Deşi membrii companiei operează respectând regulile stricte impuse de liderul lor, infirmiera vede altfel lucrurile) regizat de Giorgos Lanthimos, responsabil pentru Dogtooth.

La Supernova avem o groază de filme şi ca să nu mă lungesc prea mult mă limitez la: Play (Cel de-al treilea lungmetraj al lui Ruben Östlund este un serios şi în acelaşi timp amuzant studiu cu privire la comportamentul uman, inspirat de un caz petrecut în realitate, al unui grup de băieţi care jefuiau alţi copii din Göteborg. Remarcabil la aceste jafuri era faptul că urmau o punere în scenă elaborată, scopul fiind ca victimele să cedeze bunurile de bună voie, fără ameninţări sau violenţă), Poongsan (Poongsan, un tânăr cu ochi de copil inocent, străbate Coreea de Sud şi de Nord pentru a alina durerea familiilor destrămate de separarea celor două ţări. Chiar dacă asta poate duce la uciderea lui, îşi asumă riscul fără teamă. Într-o zi, la cererea agenţilor sud-coreeni, se strecoară în nord pentru a o aduce înapoi pe In-oak, iubita unui fugar nord-coreean. În drumul lor spre sud, cei doi se îndrăgostesc în timp ce trec încontinuu prin situaţii ce le-ar putea ameninţa viaţa), Las Acasias – prefeatul meu (Autostrada dintre Asunción del Paraguay şi Buenos Aires. Un şofer de camion trebuie să ducă o femeie pe care nu o cunoaşte. Femeia nu e singură. Are în braţe un copil mic. 1500 de kilometri îi aşteaptă înainte), Cafe de Flore cu Vanessa Paradis (În Parisul anului 1969, coafeza Jacqueline îşi creşte singură fiul cu sindromul Down. Îşi petrece fiecare clipă liberă cu el, încercând să-i îmbogăţească şi prelungească viaţa. Când micuţul se îndrăgosteşte de o fată din clasa lui, şi ea cu sindromul Down, posesiva mamă încearcă să-i ţină la distanţă. În Montrealul de azi, DJ-ul Antoine Godin se îndrăgosteşte de Rose. Cu toate acestea, mai are sentimente pentru fosta soţie, Carole, mama celor două fiice ale lor. Deşi au trecut doi ani de la divorţ, Carole tot mai crede că Antoine se va întoarce la ea. În accesele ei de somnambulism, Carole visează la un băieţel cu sindromul Down aşezat pe bancheta din spate a unei maşini) şi HUGO, evitat până acum de cinematografele din România.

Acestea fiind zise ne vedem la TIFF şi de luni dăm drumul la recenzii.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *