The Words

The WordsThe Words

by Anca G

Există filme bune cu o distribuție de no-names, dar și filme proaste cu o distribuție care promite. The Words, 2012, pe care-l dezbatem astăzi, se află pe undeva pe la mijlor. Un film mai mediocru pentru anul ăsta, nu se putea. Cu Brian Klugman și Lee Sternthal la cârmă, și cu aportul actoricesc al lui Bradley Cooper, Olivia Wilde, Zoe Saldana și Dennis Quaid (acesta fiind și singurul lucru care salvează filmul de la a fi perceput încă de la început ca un butic de stradă secundară, pe care nimeni nu-l bagă în seamă), The Words și-a croit drum în cinematografe în toamna acestui an, după o vară plină de super-eroi.

Filmul spune povestea lui Clay Hammond (Quaid), scriitor de ficțiune își lansează o carte nouă (căreia, am uitat cum îi spune) în fața unui public restrâns, printre care și o studentă blondă și cam insistentă, Danielle. În timp ce Clay citește, camera ne derulează povestea personajelor sale. Rory Jensen (Bradley Cooper) și nevastă-sa, Dora (Zoe Saldana)se bucură de succesul cărții pe care tânărul Rory tocmai o lansase. Aveau nevoie disperată de bani. Familiile nu îi puteau ajuta, iar chiria și lipsa unor locuri de muncă bine plătite le făcea zile fripte. Rory este un scriitor pasionat și mai ales, iluzionat. Își petrecea fiecare seară scriind câte un paragraf-două la cartea sa, pe care visa să o lanseze, iar cu banii de pe ea, să ducă un trai regal. Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, astfel încât cea dintâi impresie asupra cărții sale este (adaptare): Rory, ești un scriitor excelent, dar nu te lansezi, pentru că nimeni n-o să-ți cumpere cartea.

Așa că tipul se bosumflă și… se însoară! Da, e logic. Atunci când ești supărat și n-ai cu ce plăti chiria, nici ce mânca, te însori și te duci la Paris în luna de miere. V-ați notat asta, da?

Odată ajunși la Paris, Rory și nevastă-sa pun ochii pe o servietă veche dintr-un magazin de antichități, de care Dora se lipește imediat și o cumpără. Și aici intră în scenă cea mai uzată tehnică literară și cinematografică, manuscrisul găsit. În servietă, Rory găsește un manuscris ros și îngălbenit de vreme, pe care-l citește cu sufletul la gură și îl transcrie electronic. Avem și o explicație pentru gestul lui Rory: a transcris manuscrisul pentru că a vrut să-l simtă, ca o parte din sine însuși. Suav. Aflat pe desktop, documentul este foarte ușor găsit de nevastă-sa, care crede că e scris de el și îl îndeamnă să îl publice.

Cartea este exelent primită, Rory primește premiul anual pentru literatură, câștigă faimă și bani. Universul perfect în care cuplul alunecă după găsirea manuscrisului este pus la încercare de apariția unui bătrân care face tot posibilul să poarte o discuție cu Rory. Bătrânul, spre surprinderea bărbatului, știe tot ce s-a întâmplat în cartea lui Rory, fără a o fi citit. Cine este el, de fapt, dacă nu chiar autorul manuscrisului găsit de cuplu în Paris?

A naibii coincidență! Manuscrisul este tocmai povestea vieții bătrânului. Soarta sa ca sodat american transportat pe frontul francez în cel de-al Doilea Război Mondial, idila sa cu o pariziancă din care se naște un copil, boala și moartea copilului său, disperarea sa în calitate de tată care îl împinge să scrie. Așa se naște manuscrisul. Manuscris pe care omul îl pierde în vremea aceea tulbure, urmând să-l regăsească transformat în carte de succes, sub semnătura altcuiva.

Filmul ridică multe întrebări, la care tot el va răspunde în final. Însă, spre deosebire de întrebările la care pun pariu că vă gândiți acum, citind cronica, chestii de viață și de moarte, chestii serioase, producția nu face decât să forțeze sentimente umane pe care le pune sub semnul amenințării. Rory se gândește cum va trăi cu vina de a-și fi însușit succesul care i se cuvenea altcuiva, iar Clay se întreabă cum va putea scăpa de sâcâitoarea Danielle care nu pare să se lase până nu va stoarce tot adevărul de la el. Noi ne întrebăm cine este, de fapt, Clay (deși am avea o bănuială încă de când deschide gura să-și citească lucrarea).

Filmul răspunde cuminte la toate, eu, însă, nu o să vă răspund. Jocul actoricesc este ireproșabil, dar nu surprinde cu nimic. Impresia generală a filmului este cam aceeași cu cea pe care mi-a lăsat-o The Ghost Writer, pe care, după ce l-am așteptat câteva luni bune cu sufletul la gură, l-am considerat un mare fâs. The Words se mistifică fără prea mare tam-tam și se demistifică singur, astfel încât ia aspectul unui film mediocru. 6/10.

 Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *