The Tree (2010)

The Tree (2010)

By Anca G

Cine are răbdare poate descoperi prin galeria de filme niște producții neînchipuit de bune, dar nu la fel de populare ca cele cu supereroi sau cataclisme în urma cărora Pământul se curăță de oameni. Un astfel de film este The Tree, din 2010.

Regizat de Julie Bertucelli (nici eu n-am auzit de ea înainte să caut detalii despre film, deci nu vă faceți griji dacă nu vă spune nimic numele) și cu Charlotte Gainsbourg în rolul principal, The Tree este un deliciu pentru cinefilii cu răbdare și pentru cei care apreciază o dramă cât se poate de realistă. Charlotte este una din actrițele mele preferate și asta nu de la celebrul Antichristal lui Trier, care a propulsat-o în ochii publicului (da, e filmul ăla în care tipa se automutilează), ci de la mai vechiul Lemming, în care am văzut cu adevărat cât de expresivă poate fi, fără să atenteze la integritatea clitorisului propriu sau a testiculelor vreunui mascul. Actrița m-a cucerit cu mimica naturală pe care-o posedă și cu talentul actoricesc enorm cu care e înzestrată, deci nu mă lasă inima să ocolesc vreun film care o are în distribuție.

The Tree spune, deci, povestea lui Dawn O`Neil, soția fericită a lui Peter și mamă a patru copii. Dawn și familia ei suferă o teribilă zguduire când Peter moare subit, lăsând casa fără acel axis mundipe care un tată îl reprezintă. Peter reprezenta pentru ei, întreg universul: amant, confident și soț remarcabil pentru Dawn, tată-prieten de joacă pentru mica Simone, căreia îi făcea toate mofturile și care, la rândul ei, îl iubea enorm, tată-model pentru cei trei băieți care își doreau să crească mari și puternici, ca stâlpul familiei.

În urma lui, rămâne ticul nervos al lui Dawn care începe să joace frenetic darts, ceasul de pe încheietura lui Simone, dorința enormă a băiatului cel mare care își dorește să-și părăsească familia și să plece la muncă pentru a-și face un viitor, oscilarea fiului mijlociu și muțenia mezinului, care, după dispariția tatălui, refuză orice formă de comunicare cu familia. Comportamentele ciudate care pun stăpânire pe membrii familiei ascund cantități industriale de durere. Industriale.

Asta până când, refugiată în copacul de lângă casă, un imens mango cu rădăcinile întinse peste tot în jurul construcției, Simone pare că aude un foșnet ciudat, asemănător… șoaptelor tatălui. Copacul, The Tree pare să fie recipientul în care sufletul tatălui s-a adăpostit pentru a fi aproape de familie. Într-adevăr, o forță ciudată pare să o atragă între crengile copacului, ca în brațele calde ale unui amant, pe Dawn, care nu protesteazăe nici atunci când o creangă masivă se rupe, prăbușindu-i-se peste patul nupțial, ba chiar se simte protejată și-și face loc să doarmă între meandrele trupului mort al crengii. La rândul ei, Simone își găsește refugiu în același copac, care o înțelege, îi râde la glume, participă la jocurile ei.

Falnic cum însuși Peter era, copacul rezonează la orice schimbare are loc în sânul familiei. Nu după mult timp de la moartea lui Peter, Dawn, răvășită de durere, dorește să se angajeze pentru a asigura traiul copiilor săi, însă nimerește în brațele unui bărbat cu care își petrece și vacanța de Crăciun. Este momentul în care ciudățenia copacului atinge punctul maxim, căci în lipsa familiei adunată în jurul unui alt bărbat, George, copacul se întinde peste tot, distrugând casa, care odată fusese cămin.

Punctul culminant este atins odată cu hotărârea lui Dawn de a tăia copacul, hotărâre care simbolic semnifică desprinderea de trecut, detașarea de sprijinul etern al axului lumii. În lipsa acelui mango uriaș care începuse să-și întindă rădăcinile ca o caracatiță (intrând din nou în sfera simbolismului, am putea interpreta gestul ca unul de protecție, copacul încercând, ca un tată veritabil, să-și întindă brațele cât mai mult, pentru a putea cuprinde și proteja cu ele întreaga familie), familia ar intra într-o absolută dezorientare.

Niciodată! afirmă hotărâtă Simone, și se cațără în copac, refuzând să coboare chiar atunci când Dawn aduce muncitori să taie arborele cu orice preț.

The Treee un film static, dar încărcat de simbolistică și de dramă. Fragilitatea de care are parte familia după moartea tatălui este dublată de aparenta fragilitate a lui Charlotte în rolul mamei Dawn, care trece printr-o reconstrucție sufletească – de la dezechilibru, la derută, de la derută, la o posibilă schimbare, de la dorința de schimbare, la regăsirea țelului în viață. Țelul ei? Să-și țină familia unită. Reușește? Cinefilii vor vedea.

Filmul are de la mine un 7/10!

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
7 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *