The Thompsons

The Thompsons - un film de 1,5The Thompsons

By Anca G

Zice-se, The Thompsons e continuarea lui The Hamiltons, o mai veche producție cu și despre traiul vampirilor bine primit de critici la vremea lui. Mi-am propus după Interview with a vampire să ocolesc filmele cu colți care-mi ies în cale, de frică să nu mă dezamăgească mai mult decât pot duce, iar seria Twilight mi-a întărit convingerea.

Totuși, lui The Thompsons i-am dat o șansă, pentru că alternativa era o comedie romantică. Și pentru că venea din partea fraților Buthcher. Cât de bine am procedat, vă voi mărturisi la sfârșit.

The Thompsons începe narat de un tip prins într-un coșciug, încercând disperat să se elibereze. Mi-a plăcut modul în care tipul prezintă povestea ajungerii sale în subteran, cu o voce ușor degajată și zeflemitoare față de situația sa, fapt ce m-a făcut să crez că voi vedea o dramedie vampirească. Francis, în persoana îngropatului, prezintă destul de ușor povestea familiei sale, The Thompsons, o familie de vampiri. Rămași fără părinți, frații Thompsons, Francis, gemenii Darlene și Wendel, David și mezinul Lenny, foști Hamiltons, călătoresc prin state încercând să-și mențină familia unită și să se manifeste cât se poate de normal și uman în ochii celorlalți. Francis e un timid familist, gemenii adoră să se țină de prostii, și până și perversiunile sexuale le practică împreună (adică ei doi și cu alții, să nu se înțeleagă greșit :D), David încearcă din răsputeri să țină locul tatălui, dar dincolo de ciudățeniile fiecăruia dintre frați, toți au un țel comun: acela de a-l feri pe Lenny de lumea întunecată a consumatorilor de sânge uman.

Toate manevrele lor sunt puse la încercare atunci când tragedia îi lovește în timpul unei călătorii cu mașina. Un jaf la o benzinărie le dă de gol identitatea, pentru că frații nu se pot abține să nu potolească hoții cu colții, iar camerele de luat vederi atât așteaptă. Mai mult, în timpul schimbului de focuri, Lenny este rănit grav și are nevoie de o îngrijire specială. O îngrijire despre care familia află că poate fi asigurată doar de un anume Manderson din Londra. Și pentru că gemenii sunt prea absorbiți de tehnici sexuale, păcatul căutării lui Manderson cade pe capul lui Francis.

După ce i se strică mașina și eșuează pe un drum anonim din Londra, Francis ajunge la hanul unei familii ciudățele, dar foarte deschise când vine vorba să acorde ajutor. Sau, cel puțin, așa se pare.

Ceva special remarc la filmul ăsta în maniera în care se prezintă drumul personajelor, atât călătoria cu mașina a Thompsonilor prin State, care are aspectul unui mini road-movie, în culori prăfuite de Californie și pe o muzică perfect acordată, cât și cea pe străzile Londrei, în care mi-au luat ochii peisajele panoramice perfect filmate, podurile, dealurile verzi, britanice și căsuțele cu iederă. Din păcate, ăsta este cam singurul punct forte pe care l-am găsit la The Thompsons.

Revenind, blondul Francis dă cu nasul de clanul vampiresc al Stuarzilor, și așa se iscă o încrengătură de planuri secundare și intrigi vampirești, încât îți dă impresia că până și regizorul s-a încurcat în ele. Ca să le descurce, regia aplelează la cele mai penibile scuze. Ca de exemplu, după ce Francis este îngropat, groapa rămâne nepăzită pentru că gemenii Stuart pleacă în oraș (pe centura londoneză, probabil), ca să și-o tragă. Ipoteză mai neplauzibilă nu putea să găsească nici bunică-mea de 82 de ani. În plus, întrucât regia este semnată de frații Butcher, filmul pare că dezvoltă o întragă mitologie a relațiilor frate-frate, frate-soră. După ce suntem martorii unei scârboșenii de scenă de sex la care participă gemenii Thompson (tot ce vrei, de la oral, la costume și colți!), iar Stuarzii își caută partenere (sper!) de sex împreună, cei din urmă mai prezintă și un complex Fred/George Weasely, iar cei care au văzut seria Harry Potter vor ști la ce mă refer. Își iau vorba din gură, sunt permanent cu miștourile în colțul buzelor, fentează familia și adversarii de nu se văd, dar nu într-un mod comic, așa cum roșcații Weasely erau prezentați acum ceva timp, ci mai degrabă bolnav și antipatic. Iar după ce, în calitate de spectator, prinzi antipatie față de jocul actoricesc, personalitățile și drumul personajelor, cu greu îți mai poți descreți fruntea și potoli sprâncenele încruntate, ca să urmărești și restul filmului.

The Thompsons

Mezina Stuarzilor, Riley, care nu s-a transformat niciodată, are rolul de a-l seduce pe Francis, pentru ca acesta să prindă încredere în familie, însă jocul ei actoricesc era mai potrivit pentru o piesă de teatru. Ea dă cu bâta-n baltă fără nicio jenă atunci când, în fața fraților ei mai mari simulează faptul că singurul ei gând era să-l dea pe Francis familiei, spre a fi linșat, în schimb în secunda următoare, când se întoarce cu spatele la ei, pentru a se putea exprima în voie, trage niște strâmbături demne de toată lauda fanilor înfocați de telenovele turcești.

Mai degrabă mă uitam 2 ore la videoclipuri cu drumuri englezești, decât să dau play la filmul ăsta, iar o continuare mi-ar fi imposibil de acceptat. Următorul film cu vampiri pe care îl voi vedea va trebui să aibă pe IMDB cel puțin nota 9, ca să mă convingă să-i dau o șansă. Și da, a venit timpul să mărturisesc că mai bine dădeam play comediei romantice. Găsesc  The Thompsons mult prea sick ca să mai comentez și relațiile dintre personaje (nu cele care implică tăvăleli) sau profunda problemă a unității familiale după moartea părinților. Până și modul de filmare scapă din hățuri, întrucât discontinuitățile sunt extrem de vizibile, dacă ești atent la mimică, gestică și decor.

Îi dau un 1,5 și vă sfătuiesc, politicos, să-l ocoliți!

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *