The Tenant

The Tenant recenziiThe Tenant

R: Roman Polanski
D: Roman Polnaski
Release: 1976
Gen: Horror

Sunt chiriaş de opt ani şi în ce opt ani n-am avut incidente majore cu vecinii. E drept că de cinci ani locuiesc în acelaşi apartament şi între timp am devenit o persoană mai liniştită, dar asta nu înseamnă că e imposibil să dai peste nişte bătrâni agitaţi care să-ţi bată în uşă de fiecare dată când vine cineva la tine şi începi o discuţie pe un ton mai ridicat. Dar până să ajungi să locuieşti lângă aceşti bătrâni sensibili la urechi, trebuie să-ţi găseşti chirie, şi dacă azi lucurul acesta e extrem de şţor mai ales că în ultimii ani s-au ridicat clădiri ca ciupericile după ploaie, în urmă cu ceva ani găsirea unei locuinţe nu era tocmai o trebaă uşora. Trebuia să faci cam ceea ce face Trelkovsky (interpretat chiar de Roman Polanski), să dai şpagă, să licitezi peste un alt doritor sau să te lupţi cu nişte necunoscuţi pentru a obţine primul un ziar unde se public anunţurile cu apartamentele de închirait. Faptul că în anii 70 captiala Franţei se confrunta cu astfel de probleme de nu e de mirare. De mirare e faptul că la mijlocul anilor 70, multe clădiri din capitala franceză aveau toaleta în curte. Cu toate acestea pentru a avea un acoperiş deasupra capului, Trelkovsky trece peste acest inconvinent şi chiar mai mult trece şi peste faptul că acolo, în apartamentul pe care se pregăteşte să-l ocupe o tânără s-a sinucis aruncându-se în gol, aparent fără nici un motiv.

Ajuns în ”apartamentul de vis”, Trelkovsky începe să-şi cunoască vecinii, unul mai ciudat ca celălat. În acest moment gândul mi-a fugit la Rosemary’s Baby, un alt film regizat de Polanski unde frica şi teroarea au fost perfecte. Bătrâneii seamnă între ei, clădirea nu e cu mult diferită şi lucrurile ciudate încep să apară şi aici în scurt timp. O gaură în perete, un dinte ascuns în ea, o haină de-a decedatei şi nişte hieroglife pătrund subtil sub pielea unui biet polonez cu cetăţenie franceză fără prea mulţi prieteni. Am precizat faptul că personajul nostru are origini poloneze pentru că Polnaski atrage atenţia că Franţa anilor 70 era un mic naţionalistă şi autorităţile priveau mai ciudat pe cei care aveau alte origini şi mai ales pe cei care nu aveau cetăţenie.

Povestea avansează şi pe la mijlocul ei începi să bănuieşti două lucruri. Ori vecinii sunt ţăcăniţi şi fac parte din ceva sectă, (există o scenă excelentă, o scenă care revine sub forma unui ritual ani mai târziu în Eyes wide shut sau în Kill List) ori Trelkovsky, un tânăr emotiv, cam neîndemânatic(lucru pe care Polanski are grijă să-l sublinieze ori de câte ori are ocazia) începe să o ia razna. Activitatea lui începe să fie monitorizată, orice face aduce reproşuri din partea vecinilor şi este acuzat de deranjarea liniştii chiar şi atunci când nu este acasă. Mai mult, vecinii şi apropiaţii de la cafenele îl transformă prin gesturi şi obiceiuri în fosta chiriaşă. E ca şi cum locuitorii blocului regretă pierderea ei şi acum caută să o înlocuiască.

Tărâmul plin de umbre înfricoşătoare în care vecinii sunt nişte monştri dornici să-l împingă spre sinucidere nu rezistă mult timp. Se prăbuşeste brusc, lânsând la iveală nebunia şi paranoia schizofrenică care l-a cuprins pe Trelkovsky. Fără să ne dăm seama de ce, un tânăr izolat, singuratic, timid s-a transformat într-o persoană bolnavă, un nebun care spre final ne oferă un circ al ororilor extrem de înfricoşător, genial regizat şi interpretat de Roman Polanski.

The Tenant nu e cel mai bun film a lui Polanski, dar e un film plin de mister şi de tensiune cu mult peste media celor care se fac azi. The Tenant e cam la fel ca Rosemary’s Baby, numai că acolo misticimul are un loc bine meritat, în timp ce aici misticismul e doar un element care forţează o legătură între nebunie şi realitate.

Nota:9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:
3 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
  1. m@ri@n
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *