The Tall Man

The Tall Man (2012)

Dacă Supernatural ar fi lung-metraj…

By Anca G

The Tall Man este însăși definiția genului „mystery” din cinematografie. Cu toate că nu cere de la spectator atât de multe pe cât cerea Nolan cu Inception, sau Scorsese cu Shutter Island, poate oricând să se ia la întrecere cu ele din punctul de vedere al acelui „trompe-l`oeil” care pune rotițele în funcțiune.

Regia e semnată Pascal Laugier, care mai are la activ niște titluri imposibil de ratat pentru un cinefil căruia îi place suspansul/horror-ul, Martyrs și mini-seria televizată XIII. În distribuție ne întâlnim cu Jessica Biel pe care-o știm din 7thHeaven sau din The Illusionist, Jodelle Ferland care ne-a atras atenția din Case 39 sau Silent Hill, Samantha Ferris pe care o știm ca Ellen Harvelle din Supernatural și alții. Pe scurt, o suită de actori cu experiență în genul abordat de The Tall Man, care să ofere garanția unei producții cel puțin interesante.

Ce se vede…

Filmul se deschide cum nu se poate mai bine (pentru mine, cel puțin), împrumutând câte puțin din genurile mele preferate. Peisajele de film de Sundance, nord-american și vocea lui Ferland care începe povestea unui mic orășel fost-minier aflat în creierii munților atrage, fără discuție, atenția. Un singur bar, o singură asistentă medicală, o școală părăsită și multe afișe cu copii pierduți mai rămăseseră în localitate de când minele au fost închise și orașul și-a pierdut forța de muncă… sau de când copiii au început să dispară. Într-o atmosferă dezolantă și cețoasă, se naște nepoata lui Tracy, ajutată să vină pe lume de asistenta Julia Dunning (Jessica Biel), într-o școală părăsită. Ca un cadru medical cu simț de răspundere ce este, Julia face o vizită mamei și noului-născut ziua următoare, dar constată cu tristețe că bebelușul fusese trimis de bunică să locuiască la niște rude în afara orașului. Cu siguranță, Julia e tristă pentru că se atașase de copil…

Locuința Juliei e puțin cam departe de „centrul” orășelului, undeva ascunsă de pădure. Acolo își petrece femeia serile jucându-se cu fiul ei, David și cu bona acestuia, al cărei nume îi scapă. Acolo se duce și în această zi, și acolo adoarme în urma unui pahar dintr-un vin cam tare pentru ea.

Trezirea Juliei înseamnă intrarea filmului din stratul de suprafață, în evenimentele ce se precipită la adâncime. Femeia își găsește bona legată la gură și la mâini, iar copilul, proaspăt șterpelit de ceea ce ne era prezentat la început ca The Tall Man, entitate supranaturală ce răpește copii. Așa să fie? Julia îl urmărește și aproape sfârșește sfâșiată, doar ca să-și salveze odorul, dar își pierde puterile și ajunge la barul din localitate, unde mai toată lumea o privește cu alți ochi… cu privirea cu care orice om s-ar uita la o hoață de copii.

Ce se aude…

Se aud destule, în a doua jumătate a filmului, destule cât să țină spectatorul cu sufletul la gură și cu rotițele în priză. Tensiunea care se acumulează pe parcursul strădaniilor Juliei de a-și recupera copilul, chinurile prin care trece în lupta cu The Tall Man, scenele sângeroase din pădure capătă un cu totul alt sens odată cu ajungerea femeii la bar, în toiul nopții. Cetățenii strânși la mese, în loc să dea alarma și să caute acel faimos răpitor de copiii, își îndreaptă puștile tocmai spre ea, iar de aici, dacă mai scriu un cuvânt, ruinez întreaga acțiune și-ar fi mare păcat.

Puncte forte

Filmul nu este unul cu valențe supranaturale, chiar dacă așa ne este descris într-un mod cu totul inedit: cu vocea unei mute!, încă de la început. Legenda creată în jurul personajului malefic care fură copiii de lângă mamele lor, răspândită și foarte populară între locuitorii orășelului nu este decât un paravan pentru lucrurile care se întâmplă de fapt în localitate. Lucruri pe care poți să le consideri fie îngrozitoare, fie, o binecuvântare, dacă ne gândim că muta care spune povestea, adolescentă fiind, își dorește să fie vizitată de acel personaj.

Lungimea ideală (100 minute), accentele muzicale perfect armonizate și cadrele nord-americane încețoșate desprinse parcă din Supernatural, odată cu Samantha Ferris induc spectatorului senzația unui film care nu se uită prea ușor.

Într-adevăr, The Tall Man pare să nu aibă nimic deranjant. Nu e nici prea greu de digerat, nici nu ne ia de fraieri cu o ușurință execrabilă în a descifra ițele acțiunii. Punte slabe, nu i-am găsit, pentru că nu am pretenția ca toate filmele să respecte standarde ridicate de Polanski, Hitchcock sau Tarantino.

Recomand cu încredere The Tall Man, și-i dau un 8/10. Mai vreau filme ca ăsta!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
13 Comments
      • m@ri@n
        | Reply
          • |

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *