The Royal Tenenbaums

royal_tenenbaums recenzieThe Royal Tenenbaums

Când copilăria se încheie la maturitate…

8/10

By Anca G

Pe Wes Anderson îl cunoaștem drept unul din marii ciudați geniali de la Hollywood, depășit în ciudățenie poate, doar de Tarantino. Ciudățenia lui e cu atât mai interesantă, cu cât, în loc să facă din filmele sale un vârtej care să te buimăcească de-a binelea, fără niciun sens, le aranjează cu meticulozitate, le îmbracă în simboluri și detalii pe care doar un spectator cu mintea deschisă le pătrunde. Anderson e un nebun calculat, din mâna căruia, printre altele, a ieșit și bijuteria de The Royal Tenenbaums.

Cu Gwyneth Paltrow, Ben Stiller, Owen Wilson, Alec Baldwin (ca narator) și alte nume mari în rolurile principale, The Royal Tenenbaumsse conturează în una din cele mai interesante producții ale deceniului trecut. Filmul e din 2001, dar nu încetează niciodată să te surprindă, indiferent cât timp a trecut de la apariția lui sau de la ultima vizionare.

Pe scurt, povestea se învârte în jurul familiei Tenenbaum. Familie pare, la o primă vedere, mult spus, întrucât tatăl își anunță cei trei copii, încă din primele minute ale filmului, că divorțează. Tema e veche, dar abordarea ei e cu totul specială. Copiii au vârste fragede, dar se dovedesc a fi niște copiii precoce – Chas este specialist în tranzacții financiare încă din școala primară, are un birou al lui, poartă cravată și sacou, și chiar a reușit să negocieze cumpărarea unei case a familiei, pe un domeniu șmecher. Margot e scenaristă. N-are decât 12 ani, dar s-a apucat de fumat, a dispărut de câteva ori de-acasă, iar expresia feței sale ne face să credem că a trecut deja prin cele mai mari greutăți ale vieții. Cel de-al treilea frate, Richie este as în tenis. Pe scurt, o familie de genii, așa cum sunt cei trei portretizați în cartea scrisă de mama lor, Ethel. Niște copii a căror viață ar fi putut dusă la perfecțiune, dacă luăm în calcul grija părinților pentru ei și averea colosală a familiei. Totuși, relațiile interfamiliale din casa Tenenbaum scârțâie din toată părțile, iar copilărie celor trei este întreruptă de divorțul părinților – chiar dacă acesta nu este oficializat.

Tatăl este dat afară din casă, se mută la hotel, iar odată cu plecarea acestuia, Tenenbaumii par a se transforma într-o bicicletă căreia i s-a rupt o roată. Copiii cresc, dar doar fizic. Copilăria lor se oprește în punctul în care capul familiei părăsește casa.

De-aici, Anderson răstoarnă în film tolba cu simboluri. La fel ca într-o piesă de teatru care amestecă clasicul cu absurdul, filmul pare să fie un univers compact, dar care o ia pe arătură ori de câte ori are ocazia.

Personajele poartă uniforme – Chas, Margot și Richie cresc în hainele pe care le purtau când erau mici, înainte de plecarea tatălui. În fizicul lor, totul pare să stagneze, așteptând un eveniment declanșator care să le permită să își trăiască anii de copilărie furată.

Evenimentul declanșator este decizia mamei de a se căsători. Ethel este cerută de sfătuitorul ei în problemele afacerești, iar tatăl biologic al copiilor (doar a doi dintre ei, căci Margot este înfiată), găsește, în disperarea și gelozia lui, ocazia de a se întoarce. Ethel nu-l primește cu ochi buni, așa că, prins la ananghie, Royal își inventează un mic… cancer la stomac, și o mică sentință medicală: șase săptămâni de trăit, sperând să-și impresioneze fosta nevastă și foștii copii, care par a avea fiecare câte un conflict cu el.

De-aici, șoriceii se înmulțesc. La fel ca în Lemming, motivul rozătoarei e folosit pentru a oferi spectatorului cheia filmului: membrii familiei sunt șoarecii, pe care maestrul Royal face experimente. Însă metafora nu este folosită în sens negativ, găselnița cancerului având ca unic scop reunirea familiei, căci Royal e conștient că numai un eveniment major, ca nunta sau moartea unui membru al familiei, îi mai poate aduce împreună.

Drama din dramedie începe treptat să se spulbere, pe măsură ce planul lui Royal pare a da roade: nepoții pe care-i are din partea lui Chas încep să țină la el, cei trei copii se mută în casa familiei, alături de tatăl lor care simulează un atac, în urma căruia este pus la aparate (de jucărie, căci o arde numai pe burgeri și cartofi prăjiți când nu-i nimeni prin preajmă), iar Ethel acceptă chiar să meargă cu Royal la o plimbare prin parc, ca-n vremurile bune.

Toate bune și frumoase, până când dușmanul no. 1 al lui Royal, viitorul soț al neveste-sii, își dă seama de înșelăciune și întregul univers proaspăt construit al tatălui, pare că se năruie. Legătura care se stabilise între membri familiei era mai fragilă decât două benzi de scotch cu care cineva ar fi încercat să repare o autostradă.

Conflictele dintre frați reizbucnesc. Richie este îndrăgostit de sora sa adoptată, Margot, care, deși căsătorită, are o aventură cu cel mai bun prieten al lui din copilărie/a neterminată. În urma morții soției lui, Chas devine un paranoic care-și chinuie cei doi copii cu alarme false de incendiu, ca să vadă dacă pot supraviețui unei catastrofe. Margot își părăsește soțul și se afundă în degradare psihică.

Doar un eveniment major, ca o moarte sau o nuntă mai poate salva familia. Dacă moartea n-a fost să fie a tatălui, atunci fratele mai mare, Richie, este cel care găsește de cuviință să facă gestul. Din dragoste pentru Margot. Sinuciderea lui eșuează, dar proiectul de salvare a familiei, reușește. Tulburat de destinul pe care-l au copiii săi, Royal îndrăznește și reușește să-și joace rolul de tată/bunic, și să le ofere acestora elementul de care au nevoie ca să-și încheie cu succes copilăria: dragostea paternă.

Finalul filmului îl găsește mort, dar familia își regăsește, datorită lui, zâmbetul, iar copiii pot, în sfârșit, să înainteze în vârstă.

Dramediile au darul de a ascunde o psihologie incredibilă sub o etichetă simplă, de această dată, psihologia salvării unei familii în degradare, o psihologie care te răscolește pe muzică de Beatles și Rolling Stones. Wes Anderson este un maestru în a-și organiza povestea și personajele în producții care ridică semne noi de întrebare la fiecare vizionare.

The Royal Tenenbaums nu-i de ratat. E lung, dar nu-l simți. De la mine primește un 8/10 (cu plus!)

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *