The Road

Ştefan a.k.a. Klausen a răspuns invitaţiei noastre şi a scris câteva rânduri despre un film foarte drag lui. Îi mulţumim cu această ocazie şi îl mai aşteptăm şi altădată.

The Road – Guest post by Ştefan

In ultima sută de ani, cinematograful a oglindit lumea în care trăim, a transpus pe peliculă istoria aşa cum a fost, așa cum este, așa cum a crezut că va fi … Toată panoplia de sentimente aplicabile sufletului uman, eroii care ne-au populat mitologia sau monștrii care ne-au bântuit nopțile, poveștile copilăriei şi dramele adolescenţei, capodoperele literaturii şi istoria dureroasă a unei specii care a evoluat crezând că este binecuvântată, dar care şi-a oferit extrem de rar sau aproape deloc liniștea de a demonstra că ar fi astfel… Totul transpus într-o uriașă colecție de frânturi de timp imprimate pe peliculă, o fabuloasă împletitură de apologii şi acuze aduse omului şi civilizației.

Există un film care prefigurează sfârșitul…
Sfârșitul a tot ceea ce ne înconjoară. Anonim şi cenușiu…  Cenușiu şi depresiv. Aproape mort. Ultima parte a unui drum înfundat …

“The Road”…
Filmul care ridică o parte a cortinei  (deja semitransparentă, azi) ce ascunde Sfârșitul. Un capăt de drum nu atât de improbabil precum ne-am dori, un sfârșit pictat în nonculoare, lipsit de spectacol, minimalist şi sfâșietor în brutalitatea şi lipsa sa de glorie. Un sfârșit nedemn, tulburător şi agonizant… Povestea ultimă a unei civilizaţii care va fi alunecat către demenţă în urma sa rămânând o carcasă calcinată în interiorul căreia bântuie rămăşiţe costelive, murdare şi lipsite de ţel, vânători post apocaliptici, împinși de foame şi victimele lor, pelerini fără cauză, aflați în căutarea deșartă a materializării unei amintiri care le scurtcircuitează în memorie precum ultima urmă de conștiință în creierul unui zombie …
Cartea lui McCarthy este o capodoperă, iar filmul nu face excepție. Nu este un film spectaculos, dimpotrivă, este trist, macabru şi sfâșietor. Este, pur şi simplu, o poveste despre agonie, iar agonia nu este nici spectaculoasă şi nici nu produce adrenalină. Filmul acesta doare şi bântuie. Există o scenă care devastează, cu excepția cazului în care ești realmente lipsit de capacitatea de a înțelege. Aceea în care soția îşi părăşeşte familia. Mitul inversat al Evei. Începutul, atunci, şi sfârșitul, acum. Femeia care l-a luat de mână pe Adam, atunci, pentru a îi da drumul, definitiv, acum. Probabil, scena cea mai tulburătoare din istoria cinematografului, lăsând în urmă un sentiment acut de gol…  conștientizarea singurătăţii iminente.


Inutil a mai discuta despre plusuri sau minusuri, mai ales că cele din urmă lipsesc cu desăvârşire, în opinia mea. Filmul este senzațional şi total atipic, pentru că nu oferă o soluție, nu oferă speranță, nu oferă nimic altceva decât un sentiment copleșitor de…  sfârşit …

“The Road” nu a primit Oscarul. Nici nu ar fi putut. Conceptualizând Sfârșitul, Oscarul devine nimic altceva decât o deșertăciune.

Film uriaș. Din punctul meu de vedere, cel mai bun pe care l-am văzut. Vreodată…

Trailer  The Road

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
10 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
  1. Stefan
    | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *