The Pact 2012

recenzii filmeThe pact

În căutarea pactului pierdut

By Anca G

În regia tânărului Nicholas McCarthy (este, de altfel, și debutul său cinematografic), The pact nu se concretizează nicidecum într-un film horror, așa cum îl prezintă majoritatea site-urilor de profil. Este cel mult un thriller, mister, dar foarte light, foarte ușor, așa ca să nu surmeneze prea tare privitorul. Senzația pe care am avut-o la The pact e similară cu stupefacția pe care o ai când cineva declară că îți va povesti despre Scufița roșie, dar auzi o minunată istorisire a Albei-ca-zăpada. Adică m-am întrebat… unde-i, bre, pactul ăla?

Când am văzut titlul filmului mi-am zic că urmează să vizionez o poveste în gen Faust, poate cu un pact făcut cu diavolul, poate cu vreo fantomiță șmecheră. Mi-am păstrat speranța până aproape de deznodământ, urmând ca în minutele imediate să mă dezumflu ușor.

The pact nu-i despre un pact. The pact se înscrie în multitudinea de filme care au loc într-o casă aparent (sau nu) bântuită. Din această categorie, am mai servit recent și The lasthouse on the left și The cabin in the woods, și din punctul de vedere al poveștii, nimic nu șochează.

The pact e povestea a două surori – Nicole și Annie – care își aduc aminte de conceptul de familie abia după moartea mamei lor. Dintre ele două, una va avea o poveste extrem de scurtă. Nicole, stabilită temporar în casa părintească, încearcă să dea de Annie la telefon, dar aceasta îi răspunde sec că ea nu se mai întoarce acolo, terorizată fiind în copilărie de comportamentul unei mame prea dure – nici măcar nu vrea să vină la înmormântarea celei din urmă. După ce eșuează în convorbirea telefonică cu soră-sa, Nicole, rebela familiei, încearcă să ia legătura prin webcam cu fie-sa, pe care o lăsase (nu se știe în ce circumstanțe, dar se insinuează că Nicole ar fi trecut ori printr-o dezintoxicare – Annie îi reproșează că nu a fost niciodată copilul-model – ori nu a vrut să-și intre în rolul de mamă, fiind în imposibilitatea de a renunța la viața libertină – tot Annie o întreabă într-o doară când a folosit ultima dată prezervativul, suspectând legături de-o noapte pe care soră-sa le practica) în grija unei verișoare. Puștoaica cu simț de observație o întreabă subit: Mami, cine e-n spatele tău? și de-aici privitorul își dă seama că va fi martorul unui wannabe-horror.

Băgăcioasa de Nicole începe să cotrobăie prin casă, să vadă ce anume observase fie-sa în spatele său. Luminile încep să clipească și să se stingă, se aud zgomote ciudate și se simt prezențe stranii, iar femeia e atrasă și absorbită într-o magnifică debara, fiind așadar scoasă din decor. V-am zis eu că una dintre surori va avea o poveste extrem de scurtă! 😀

Așaaa… dispariția soră-sii e singurul factor care o determină pe Annie să revină în casa părintească. Cum deduce ea repede că locuința e perfect sigură și nicidecum! bântuită, Annie o cheamă și pe verișoară-sa cu fetița lui Nicole să sta cu ea.

Însă prima noapte petrecută acolo de Annie, verișoara cu pricina și fetița se va dovedi a fi un dezastru. Verișoara se evaporă tocmai când Annie își trăgea sufletul pe budă, cea din urmă începe să zboare prin casă într-un mod inexplicabil, să fie trântită de pereți, dată cu picioarele peste cap și îndreptată către aceeași debara în care dispăruse Nicole, dar reușește să scape înfigând un cuțit în peretele debaralei.

Ajunsă la poliție cu fetița, Annie primește ajutor din partea unui nene polițai foarte de treabă și destul de în vârstă. Aici, filmul primește un plus de la mine, întrucât mi s-a cam acrit de filmele în care protagoniste blonde și sexy aflate în pericol dezvoltă o legătură intimă cu un polițai (eventual) blond și sexy. Nu. Tipul o ajută pentru că Annie îi aduce aminte de fie-sa, de care îl despart prea mulți ani și prea mulți kilometri.

Curând, echipa de șoc își dă seama că nu sunt singuri în casă. Ba mai mult, Annie apelează și la o fostă colegă de liceu care, zice-se, vorbește cu spiritele (are asta o figură de mi-ar fi frică de ea s-o văd la lumina zilei, dar la întuneric, făcând spiritism!), și care o învață să-și facă o tablă Oujia pe podea cu care să afle cine o deranjează cu prezența.

Spiritul cu pricina e în fapt o femeie care fusese ucisă în casă cu mult timp în urmă, și care îi va descoperi faptul că mama recent decedată ascundea mai multe secrete (și nu numai) decât lăsa să se înțeleagă…

Horror, am stabilit din capul locului că nu este. E un thriller ușurel, bun de o zi în care altceva nu găsești de făcut.

Agnes Bruckner care joacă rolul principal (Annie) se pricepe să nu strice filmul. Are figura aia de blondă în pericolspecifică filmelor de suspans (are câteva la activ), dar ceva îmi spune că s-ar potrivi de minune și într-o producție independentă, de-aia de prezentat la Sundance.

Ca punct slab am remarcat dezechilibrul între părțile componente ale filmului – intriga și multiplicarea ei, acțiunea și nivelurile sale au scos în evidență un deznodământ mult prea scurt și simplu. A, și s-a lăsat loc de continuare. Vă rog, fără continuare…

Eu îi dau un 7 din 10, pentru că nu-i nici dezastru, dar nici n-a reușit să-mi ia ochii. Și mai dau un nes virtual celui/celei care-mi arată și mie pactul din film…

Trailer The Pact

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
7 Comments
  1. Raza
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *