The Innkeepers

The Innkeepers
D: Sara Paxton, Kelly, McGillis
R: Ti West
Release: Februarie 2012
Durată: 1 h 40 min.
Gen: Horror

Dacă e să ne luăm după Stephen King toate hotelurile, pensiunile şi motelurile sunt bântuite de cel puţin un spirit rătăcit. E aproape imposibil ca cineva să nu fi murit pe neaşteptate în timp ce erau într-un hotel, în timp ce erau în vacanţă sau în timp ce făceau sex cu amantul sau amanta mult mai tânăr(ă). De aici se trag zecile sau sutele de poveşti despre hoteluri bântuite, despre hoteluri care nu au camera treisprezece sau etajul treisprezece şi despre camere bântuite de spirite mai liniştite sau nu. The Inkeepers dezvoltă o astfel de poveste, fără însă a reuşi să te şocheze sau să te sperie prea tare. Avem în faţă o poveste simplă, destul de lungă şi pe alocuri plictisitoare pentru că în primele 60-70 de minute nu se întâmplă mai nimic.

Facem cunoştinţă cu personajele, ne familiarizăm cu locaţia – un mic hotel ce se pregăteşte de faliment şi mai are porţile deschise doar două zile de week-end şi cu povestea menită să sperie copiii înainte de culcare. Fiindcă filmul are un buget redus, spaţialitatea se reduce aproape complet la acest spaţiu, evadarea fiind deci aproape imposibilă. Revenind la personaje acestea sunt în număr de 7 pe tot parcursul filmului (nu punem la socoteală şi spiritele) însă doar Claire şi Luke au roluri mai importante. Cei doi tineri sunt angajaţi ai hotelului şi pentru că Luke are o pasiune pentru fantome şi poveşti de groază, Claire se molipseşte şi ea treptat de acest microb. Ca să se convingă că poveştile despre un spirit rătăcitor al unei femei care se s-a sinucis înainte de căsătorie sunt adevărate, cei doi se folosesc de un echipament audio pentru a înregistra orice contact cu cei plecaţi dintre noi. Până se întâmplă acest lucru, ne afundăm într-o plictiseală groaznică perturbată doar de Claire, o domnişoară cu comportament de copil fricos. După un prim contact cu fantoma, Claire devine curioasă şi în ciuda unor avertismente nu se fereşte să pătrundă în pivniţa bântuită a hotelului.


La un moment dat te aştepţi ca totul să o ia razna, dar acest lucru nu se întâmplă. Timp de vreo 100 de minute Ti West te amăgeşte cu două clape la pian, cu nişte uşi trântite, cu poveşti de groază şi cu doi bătrâni ciudaţi. Totul este construit ca într-un film clasic cu casă bântuită, numai că grozăviile cam lipsesc iar atmosfera creepy nu e deloc convingătoare. Cu câteva minute înainte de epilog (povestea marchează această structură narativă)lucrurile se precipită, dar nişte sânge, un pic de întuneric şi o cădere pe scări nu mai sperie pe nimeni. După minute bune de aşteptare totul se termină brusc, prost şi fără prea multe explicaţii.

Poate că Ti West a încercat să realizeze o poveste simplă despre fantome şi locaţii bântuite, poate că a vrut să sugereze mai mult cu un mediu, un pendul, uşi trântite, un beci întunecat  şi un ziar atârnat pe perete, dar per ansamblu The Innkeepres este prea lung şi te plictiseşte prea tare până când se întâmplă ceva cu adevărat.

Dacă te aştepţi la fiori şi la experienţe îngrozitoare, The Inkeepers te va dezamăgi, așa că filmul lui West e mai degrabă pentru fanii regizorului şi pentru cei care suportă o poveste cu fantome lungă  cu cadre reuşite şi un montaj audio bunicel.

Notă:5/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *