The Hunger Games

recenzie the hunger gamesThe Hunger Games
D: Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Liam Hemsworth
R: Gary Ross
Release:  23 Martie 2012
US Box Office: $ 155 M (la trei zile de la premiera)
Durată: 2 h 22 min.
Gen: Drama, Actiune, science fiction

The Hunger Games a fost cel mai așteptat film al începutului de an şi lucrul acesta se vede din cifrele obţinute în ziua premierei (aproximativ 68 de milioane). Având la bază trilogia de succes scrisă de Suzanne Collins, The Hunger Games ne introduce într-o lume post apocaliptică, o lume în care democraţia a murit. Nu ştim de ce  sau cum s-au întâmplat toate aceste lucruri şi nici nu contează. Tot ce contează e noua organizare, un continent format din 12 colonii sărace şi un capitoliu puternic, modern, bogat, condus autocratic de un singur om (obsesia pentru un astfel de regim a devenit o obişnuinţă în cinematografia americană şi cred că singura explicaţie e lipsa unui trecut real sub un astfel de regim) şi modul în care se desfăşoară viaţa acum. Dacă cei din capitoliu gustă luxul şi modernismul zi de zi, celelalte colonii trăiesc aproape ca în evul mediu. Paza este strictă, sărăcia este prezentă la tot pasul şi foamea devine principala grijă.

În astfel de condiţii, gândul îţi fuge la revoltă, la război civil şi pentru a evita acest lucru capitoliul organizează în fiecare an Jocurile Foamei(The Hunger Games). Participarea este obligatorie şi fiecare colonie trebuie să ofere un băiat şi o fată. Cei 24 de tineri vor fi duşi în capitală, vor fi pregătiţi pentru un spectacol televizat asemănător cu cele din Colosseumul romanilor. Însăşi politica pare împrumutată din istorie – „pâine şi circ”, numai că aici pâinea îţi asigură un loc în arenă, nu în tribunele călduroase (de fiecare dată când cineva apelează la hrana capitoliului, numele lui este trecut de mai multe ori pe lista posibililor candidaţi la Jocurile Foamei).

Dar până să ajungem la jocurile propriu-zise, povestea începe într-o colonie, mai exact în colonia cu numărul 12, o colonie sărăcăcioasă locuită de mineri. Lipsa alimentelor îi determină pe locuitori să vâneze tot felul de vietăţi şi să împrumute mâncare. Când ziua selecţiei începe, soarta nu este blândă cu Prim Everdeen, dar sora ei mai mare Katniss(Jennifer Lawrence) se oferă voluntară în locul ei. Ajunşi în capitoliu, primul lucru care te impresionează e contrastul puternic dintre lumea de aici şi cea prezentată iniţial. Aici timpul n-a stat pe loc şi în mod sigur nu s-a întors în trecut. Oamenii sunt bogaţi, au gusturi extravagante şi se bucură nespus urmărind un spectacol brutal. Într-o astfel de lume pătrund Katniss şi Peeta, şi dacă la început luxul şi abundenţa îţi fură gândurile, realitatea dură te şochează apoi. Lumea se comportă cu ei ca şi cum totul ar fi un joc, ca şi cum crima pentru plăcerea altora e ceva firesc. Totul e live şi audienţa trebuie satisfăcută prin diferite trucuri. Se apelează la efecte vizuale, la PR, la poveşti emoţionante şi după vreo trei zile de antrenamente şi defilări  tinerii sunt introduşi în arenă. Un colţ de sălbăticie, controlat de un regizor (ca şi Ed Harris în Truman Show) ia locul luxului şi startul jocurilor provoacă o baie de sânge. Unii participanţi sunt favoriţi, iar alţii sunt victime sigure care fac tot ce pot pentru a-şi prelungi viaţa.

recenzie hunger games
Pe tot parcursul filmului există un contrast puternic, o lume divizată între bogaţi şi sărăci, o lume diferită în care unii gustă din plin luxul şi modernitatea, iar alţii mor de foame sau se luptă anual pentru a-i satisface pe cei de la centru. Decorurile sunt senzaţionale, iar coloristica îţi sare în ochi cu uşurinţă. Gri, verde şi roşu sunt culorile pentru cei din colonii, în schimb pentru ceilalţi, culorile şi nuanţele par infinite. Lumile sunt diferite şi oamenii la fel. Când jocurile încep umanitatea se pierde treptat. Unii încearcă să rămână inocenţi, alţii încearcă doar să supravieţuiască, dar câţiva se transformă în adevărate maşini de ucis, oameni care se hrănesc cu sângele celorlalți pentru că aşa au fost crescuţi. În acest peisaj eroina este construită atipic. Nu are vise măreţe, dar are inteligenţă. Nu este îngâmfată, dar are eleganţă şi când trebuie ştie cum să atragă atenţia. În luptă nu-şi pierde umanitatea (suferă dacă pică din copaci, dacă se arde sau dacă e lovită), nu devine o bestie, nu este răzbunătoare. Şi cu toate acestea ştie cum să învingă, ştie cum să domine şi să stârnească nişte reacţii într-o lumea prea liniştită.

Interpretarea oferită de Jennifer Lawrence este una convingătoare, privirea ei te pătrunde deseori şi personajul ei transmite cu uşurinţă o multitudine de trăiri. Alături de ea mai merită menţionaţi Stanley Tucci, în rolul unui moderator de tv, calm, glumeţ, pentru care totul este ca un joc şi Woody Harelson în rolul unui mentor absent la început, dar apoi extrem de implicat.


The Hunger Games are o doză bună de entertainment, cadre bine gândite şi cadre agitate în care greu reușești să distingi ceva. Cu toate acestea vizionarea e o adevărată plăcere, o experienţă plăcută indiferent de gusturi. Finalul pare un pic sec, dar povestea s-ar putea să continue mai ales că încă două cărţi aşteaptă să fie ecranizate. În concluzie The Hunger Games e un film plăcut, antrenant, pe alocuri emoționant, un film ce nu trebuie ratat.

Notă:8,5/10
Trailer


VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.8/10 (4 votes cast)
The Hunger Games, 7.8 out of 10 based on 4 ratings
18 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
        • m@ri@n
          | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
  1. Sorin
    | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
        • m@ri@n
          | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *