The Hangover

The Hangover
D: Bradley Cooper, Ed Helms, Zach Galifianakis
R: Tod Phillips
Release: 5 iunie 2009
US Box Office: $277,3 M
Durată: 1 h 40 min.
Gen: Comedie

Aproape toate genurile trec printr-o criză, o criză de inspiraţie apărută de nicăieri ca şi criza economică. Dacă economia poate fi redresată cu soluţii radicale, cu limitări şi promovarea consumului, se pare că genurile cinematografiei de masă – horror, comedie, acţiune şi romance/comedie – nu găsesc soluţii pentru o redresare. Cele spuse mai sus se aplică doar în cazul publicului pretenţios, criticilor şi celor care au cât de cât cunoştinţe despre a şaptea artă, pentru că în rest, marea masă de consum nu o observă că ceva nu e în regulă, că originalitatea a dispărut, că aproape totul se reduce la ridicol, la personaje fără pic de expresivitate şi inteligență. Mai mereu filme din genurile menţionate sunt la aproape identice, fără nicio însemnătate, dar mulţi dintre noi suntem prea neatenți să observăm acest lucru.

Despre comedii s-au spus multe, dar în 2009 când s-a lansat The Hangover aproape toată lumea a fost extaziată. Publicul aproba la unison că umorul este de cea mai bună calitate, că râsetele provocate de comicul de situaţie sunt originale şi că genul a primit o mică capodoperă. Recunosc că la prima vizionare am râs (e greu să nu râzi când vezi atâta imbecilitate), dar dacă stai şi te uiţi un pic mai atent îţi dai seama că totul se reduce la nişte personaje cretine şi evident la reacțiile lor. Nici unul nu este construit fără acest element. Cei patru bărbaţi plecaţi la Vegas să se distreze înainte de nunta lui Doug nu sunt deloc role model-uri. Doug are circumstanțe atenuante pentru că apare rar, dar Phil, Stu şi Alan nu. Phil e profesor, familist convins dar se comportă ca un adolescent în călduri, ca un bărbat dornic să se distreze indiferent de consecinţe. Stu este genul de bărbat nefericit dominat de o femeie dornică să-l domine, să-l înjosească şi să-l construiască altfel decât e. Alcool îl schimbă şi-l transformă într-un petrecăreţ fără limite, dar realitatea mahmură îi sperie. Alan în prostia lui nevinovată are umor, dar retardul adolescentin e deranjat deseori (scena cu baby jerking off e aiurea rău).

Nici cele secundare nu sunt construite diferit. De la chinezul dezbrăcat din portbagaj, Doug traficantul şi până la polițiști, toţi au ca trăsătură definitorie idioţenia. În această mare de idioţenie, aventurile lipsite de autocontrol pot provoca râsul, dar sigur nu sunt memorabile.

Interpretarea nu e relevantă – poate doar în cazul lui Zach Galifianakis, iar regizorul Todd Phillips dezamăgeşte cu o coloană sonoră comercială (se aude chiar şi dragostea din tei). Dacă detaliile despre petrecerea nebună nu ar fi păstrate secret până la final, totul ar fi fost un fiasco, o comedie jenantă cu personaje idioate într-un oraş strălucitor.

Notă:6/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *