The Descendants

The Descendants
D: George Clooney, Shailene Woodley, Judy Greer
R: Alexander Payne
Release : 18 noiembrie 2011
US Box Office: $ 51.3M
Durată: 2 h 50min.
Gen: Drama, Comedie

Alexander Payne se întoarce după experienţa bahică din 2004 (Sideways) şi ne oferă o dramă de familie cu mici accente umoristice capabilă să câştige premiul Oscar pentru cel mai bun film. Din păcate dacă acest lucru se va întâmpla eu voi fi foarte dezamăgit. Nu am nimic cu Alexander Payne şi cu filmul lui, dar parcă The Descendants e doar un film optimist despre valorile unei familii aproape idilice. Spun aproape, pentru că pe ici pe colo personajul interpretat de George Clooney mai dă dovadă şi de umanitate prin nişte greşeli sau ignoranţă. In rest omul pare o maşinărie bine unsă cu nişte replici bine gândite. Dar înainte să-l ardem pe rug, trebuie să facem cunoştinţă cu Matt King, un avocat decent, soţ, tată a două fete (una de vreo 10 ani şi o adolescentă matură şi aspră la gură) şi moştenitor al unei teren în Hawaii care l-ar face invidios pe orice oligarh. Pentru că are principii, pentru că nu doreşte ca odraslele lui să primească mai mult decât ar trebui, Matt şi familia lui trăiesc doar din salariu de avocat aşa că fondul de proprietare, care la o tranzacţionare trebuie împărţit cu o familie numeroasă, stă binişor şi se bucură de razele soarelui hawaian. Problemele încep să apară când în urma unui accident, soţia intră într-o comă ireversibilă.

Eşti tentat să crezi că o să vezi suferinţă, cum durerea îl transformă pe bărbatul ideal într-unul  de nerecunoscut, dar aceste lucruri nu se întâmplă. Durerea este de scurtă durată, pentru în aceste timpuri moderne, trebuie să facem alte lucruri. Aşadar după ce doctorii îl anunţă că soţia lui mai are foarte mult de trăit, Matt începe o călătorie a la Payne prin câteva insuliţe. Se opreşte să-şi culeagă fiica adolescentă de la un internat, apoi îşi anunţă socrii şi prietenii. Veştile rele îl înconjoară din nou şi secretul unui amant iese la iveală. În aceste momente te aştepţi ca Matt să se prăbuşească, să devină un alcoolic, un depresiv sau un bătăuş dornic să-l snopească în bătaie pe cel care şi-a făcut de cap cu soţia sa. Dar nu, Matt nu face nimic din cele menţionate ci o ia la fugă încălţat în nişte şlapi zgomotoşi, apoi încearcă să afle identitatea amantului şi în cele din urmă se decide să-l caute ca să-l invite la spital pentru a-şi lua adio de la Elizabeth. Călătoria e fără peripeţii, personajul nostru se apropie mai mult de fiica adolescentă, o înțelege mai bine, meditează asupra trecutului, răscoleşte arborele genealogic şi când dă nas în nas cu amantul se comportă respectos, îi invită la spital şi la plecare fură un sărut indecent de la soţia acestuia.

S-a vorbit mult despre interpretare, despre George Clooney şi dorinţa acestuia de a câştiga Oscarul, dar anul acesta chiar nu o merită. Personajul său e un pic ciudăţel şi asta ar trebui să-l avantajeze, dar faptul că Shailene Woodley, în rolul fiicei adolescente se remarcă mai mult nu e tocmai bine. În afară de nişte ochi aprigi aruncaţi în spatele maşinii şi de fuga a la Forest Gump, Clooney nu se remarcă prin nimic. Ţinutele aloha nu încântă, iar primul său rol de middle age family guy nu e impresionant. Frustrarea se pierde rapid, durerea tulbură apele doar la suprafaţă (la fel ca frunzele din piscina casei pentru că Matt nu ştie când vine îngrijitorul) şi trezirea la realitate nu e deloc vioaie.

Per ansamblu The Descendants e un film bun despre familie şi valorile acesteia, despre reînnodarea legăturilor atunci când cineva drag dispare şi responsabilităţi noi apar. Din punct de vedre vizual filmul lui Payne e o încântare. Hawaii cu insulele sale sălbatice, cu munţii acoperiţi de o verdeaţă luxuriantă şi plaje curate ca lacrima, te hipnotizează. În rest mai că aş fi zis că The Descendants e un film de Cameron Crowe cu muzica de tip aloha şi nişte cămăşi urâte.

Notă:7/10
Trailer