The Descendants 2011

oscar 2012

Începând e azi Anca va avea o rubrică noua intitulată Twisted Tuesday. În fiecare marţi, Anca vă va pregăti recenzii speciale cu care sper să vă încânte.

The Descendants
D: George Clooney, Shailene Woodley, Judy Greer
R: Alexander Payne
Release : 18 noiembrie 2011
US Box Office: $ 51.3M
Durată: 2 h 50min.
Gen: Drama, Comedie

Somewhere, over therainbow… wait, what?!…

Dram… com… mă rog, nu contează, atunci când vine vorba de regia lui Alexander Payne. Domnu`Payne ne-a obișnuit de-a lungul timpului cu producțiile pe teme cel puțin ciudate și cu dezvoltarea și preamărirea sentimentului ăluia ciudat, care te încearcă atunci când vezi un film care vorbește despre moarte/durere/suferință/boală incurabilă pe un ton comic. Acum, fie vorba între noi, dramedia este o specie rară și prost înțeleasă uneori, o specie care depinde în proporție de 60% de talentul regizoral, 30% de jocul actoricesc, iar restul de… celelalte – ”celelalte” semnificând acțiune, muzică, cadre. Dacă una din componente eșuează, producția sfârșește de cele mai multe ori prin a fi acuzată de nesimțire.

Departe de a cădea în extrema cu pricina, Payne ne oferă, după Sideways(2004), o altă producție care-și merită nominalizarea la Oscar – The Descendants. George Clooney  îl joacă pe Matt King, tată Hawaiian de suburbie, care se vede nevoit să aibă grijă singur de cele două fete ale sale, Alexandra și Scottie, după ce soția sa suferă un accident în timpul unei plimbări cu barca, accident în urma căruia, femeia intră în comă. Alexandra e un copil rebel, plecată la școală în alt oraș, doar ca să fie departe de maică-sa, de care era dezgustată după ce aflase că avea o aventură. Scottie e o… rebelă (da, ăghen), care nu se sfiește să spună în față adevărul frust atunci când îl gândește, fie că e vorba de colegi de școală sau prieteni de familie. Fetele nu reprezintă singura confruntare a lui Matt, căci tipul se trage dintr-un neam vechi de regi, respectiv misionari hawaiieni, de pe urma căruia familia lui a întreprins o mică afacere cu terenuri. Intrat în faliment, Matt se găsește în fața necesității de a lua o decizie: a vinde sau a nu vinde pământ.

Avem Hawaii, cămăși înflorate, muzică de havaiană (chitărușca aia specifică) și un Clooney extrem de lejer în rolul unui tată cam… depășit de situație. Depășirea lui vine din multe cauze. Nevasta nu i se mai trezește, deși Matt îi promite pe patul de spital marea cu sarea (și-o barcă, pentru că-i acuzat de familie că nu i-a luat barcă. Morala? Bărbați, cumpărați bărci femeilor!), Alexandra îl vestește despre aventura pe care mama sa o avea cu un anume brunet, Scottie aruncă cu înțepături în stânga și-n dreapta, iar terenurile… nu mai e sigur că vrea să le vândă.

Dileme, dileme. Peste toate, Matt trece cu o lejeritate splendidă (Clooney… ), cu un haz de necaz cum numai în dramediile reușite (adică la Payne și la Wes Anderson) poți vedea, și o morală de viață pe care toți o știm, dar nu vrem să recunoaștem asta: poate să vină orice uragan ar veni, o sosire, fie ea a unei boli, morți, pierderi bănești, ghinion de orice fel, este întotdeauna urmată de o plecare, o catabază este urmată întotdeauna de o anabază.

Spre deosebire de celelalte filme nominalizate, The Descendants nu se bazează atât pe acțiune și fir narativ, cât pe jocul actoricesc și pe viziunea regizorală pe care i-o oferă Payne. Nu-i nevoie de efecte speciale și de situații întinse la refuz, ca să impresionezi. Dovada este că atât Payne, cât și Clooney, și… tipele care le-au jucat pe fete, trag de regie și de roluri la fel de ușor și spontan cum cântăreții de ocazie ciupesc coardele havaienei. Elementele de substrat sunt ascunse cu finețe și presărate astfel încât producția să nu devină obositoare. Un tânăr retardat (sau cel puțin așa-i zice Clooney) și cam sărit de pe fix, despre care, nici măcar nu cred că are vârsta majoratului, îi ține lui Matt o prelegere în toiul nopții despre cum trebuie să-și crească copiii ca să poată fi fericit, Afaceristul din Matt se retrage în vizuina lui atunci când bărbatul se află în fața pământurilor pe care trebuia să le vândă, dar care stârneau atâtea amintiri, iar Omul din el revine la viață atunci când îți dă seama că și-a iubit și apreciat soția deși niciodată n-a știut să o arate, nevasta amantului soției sale vine la spital cu flori pentru aceasta atunci când află de accident, călcându-și pe orgoliu și demonstrând înainte de toate, că e Om.

Un film în care granița dintre tragedie și comedie se subțiază până la transparență, și în care greutatea nu anulează lejeritatea. Neapărat de văzut!

Articol scris de Anca 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
The Descendants 2011, 10.0 out of 10 based on 2 ratings
Tags:
4 Comments
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *