The Big Year

The Big Year
D: Jack Black, Steve Martin, Owen Wilson
R: David Frankel
Release : 14 Octombrie 2011
US Box Office: $ 7,2M
Durată: 1 h 40 min.
Gen: Comedie

Nu sunt fan Jack Black, dar uneori te poate face să râzi(School of rock). Nu sunt fan Owen Wilson pentru că acceptă prea multe roluri stupide şi deseori pare să joace acelaşi tip de personaj, iar vremea lui Steve Martin a cam apus de ceva vreme. Cu toate acestea am vizionat The Big Year o comedie uşoară despre ”birding” sau pasiunea unor oameni de a observa cât mai multe specii de păsări. Nu am foarte multe argumente pentru a motiva decizia, cel mai probabil am avut nevoie de ceva lejer, de un film optimism fără umor stupid, dar nici regretele nu sunt mari. Cele 100 de minute nu au fost o pierdere completă de timp, cei trei actori reuşind să lase de-o parte glumele idioate şi scorţoase pentru a ne oferi detalii despre o pasiune greu de înţeles cu zeci de cadre absolut încântătoare.

Înainte să facem cunoştinţă cu personaje trebuie să vă explic de la ce vine The Big Year. Ei bine The Big Year se referă la o competiție de observat păsări, ce se întinde pe durata unui an. Participarea se datorează pasiunii şi este un concurs între gentelmeni. Nu există arbitrii sau observatori, dovezile care să ateste observarea pe viu a unei specii nu trebuiesc aduse, aşa că totul se reduce la onoare.

În competiţie participă mai mulţi pasionaţi de păsări, dar cei mai buni sunt Bostick(Owen Wilson) deţinătorul actualului record, Brad Harris(Jack Black) un nou venit şi Stu(Steve Martin) un important om de afaceri gata să renunţe la tot pentru a se bucura de plăcerile vieţii. Ţinând cont de distribuţie, te aştepţi să ai parte de o competiţie plină de glume proaste, dar nu este aşa. Deşi e competiţie, nici unul nu trişează, nici unul nu-l sabotează pe celălalt. Mai mult pe durata ei, Brad şi Stu devin prieteni. Pe parcursul unui an fiecare sacrifică multe, dar cel care pierde cel mai mult e Bostick. Pentru el stabilirea unui nou record devin o obsesie şi datorită ei ajunge să renunţe la soţia sa. De cealaltă parte ceilalţi doi competitori câștigă multe pe plan personal. Brad se împacă cu tatăl său, care nu îl mai vede ca pe un ratat, un laş de 36 de ani fără perspective, iar Stu îşi recapătă familia şi redescoperă plăcerile vieţii dincolo de munca de birou.


Vizual filmul lui David Frankel(The Devil wears Prada) e o încântare. Suntem bombardaţi constant cu cadre minunate în care natura este principalul actor. Nu sunt surprinse cel mai frumoase specii de păsări, dar mediul înconjurător compensează. La capitolul interpretare, toţi trei ne oferă prestaţii decente dar cu nimic deosebite. Jack Black renunţă la umorul forţat şi face un rol asemănător cu cel din The Holiday, Owen Wilson e cu mult sub prestaţia din Midnight in Paris, dar peste cea din Hall Pass, iar Steve Martin… ei bine cu Steve revederea e mai mereu o plăcere.

The Big Year e o comedie uşoară despre un subiect deloc captivant. Nu e nimic memorabil la acest film, dar nici nu te dezgustă, nici nu-ţi lasă un gust amar la sfârşit. E ca şi cum ai bea în loc de cafea, cicoare sau inka. Nu e la fel, dar nevoia e satisfăcută. Vizual spectatorul are ce admira(de la Alaska până la mlaştinile Everglades) şi faptul că David Frankela reuşit să-i ţină în frâu pe cei trei comici  e o reuşită apreciabilă. Un film decent, de weekend, dar care nu iese în evidenţă prin nimic deosebit.

Notă:6/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
4 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *