The Artist 2012

recenzii filmeThe Artist (2012)

By Anca G

O, biet actor! O, biet artist! Rolurile mor, viața e un teatru trist… (Vasile Șeicaru, Actorul)

Da, The Artist își merită premiile cu vârf și-ndesat! Se poate ca, după ce vizionezi trailerul, să rămâi sceptic, în calitate de spectator – e un risc pe care Michel Hazanavicius în calitatea lui de regizor, și l-a asumat. Nu vă fie frică dacă nu știți de unde să-l luați pe tip, și eu l-am gugălit ceva timp – are numai filme francofone la activ, mai greu digerabile și care, prin urmare, n-au ajuns până la urechile noastre. Din trailer dai cu nasul de imagine alb-negru, frizuri și haine din anii 20, muțenie, poveste de dragoste, faliment actoricesc. Dacă te oprești doar la elementele pe care le-am înșirat frumos, ca la școală, poți foarte bine să-ți descarci niște Twilight, c-ai să te distrezi mai bine. Dacă totuși vrei să mai departe cu filosofia filmului, ar trebui să te gândești la câteva chestiuțe ascunse bine-bine de domnul Michel…

Dar hai să-ncepem cu povestea. George Valentin e un celebru actor de filme mute. Are o casă babană, cu servitori și tot tacâmul, o soție blondă, faimă și admiratori cât cuprinde. Printre admiratorii lui se numără și Peppy Miller (numele ei e stâlcit la greu prin anumite cadre), o tânără dansatoare care vrea să devină celebră și care… îl cam are la inimă pe domnu cu pricina. Cum e femeie (și tânără! Și frumoasă!), se folosește de aproape tot arsenalul farmecelor feminine ca să se pisicească pe lângă Valentin care nu rămâne indiferent în fața fluturatului din gene, artă pe care fata o stăpânește de minune. Okay. Avem bărbat celebru, avem femeie în căutarea celebrității. Ce rămâne? –Pupați-vă!. Nu. Domn`șoara Miller și domn` Valentin nu ajung la capitolul ăsta (cel puțin, nu explicit, că regizorul ni-i lasă și-n pat la un moment dat…). Timpul trece, vremurile se schimbă și modernitatea își așează fundul obez peste cariera lui Valentin – apar filmele cu sonor, și un actor care doar se strâmbă la cameră ca să poată transmite ceva publicului, nu-și mai găsește locul în cinematografie. Valentin este concediat și încearcă să toarne un alt film mut cu buget propriu. Dar filmul este un eșec, iar bietul actor intră în faliment.

Timpul în care Valentin se scufundă, este Timpul în care Peppy Miller își câștigă faima mult-visată, trecând de la statutul de dansatoare, la cel de actriță consacrată. Ea este figura nouă a cinematografiei, o figură care se mișcă bine, dansează, dar mai ales vorbește! Filmele sale sunt de un real succes, iar cuvântul ei este unul cu greutate. Așa se face că, văzându-l pe Valentin în spital, Peppy îi convinge pe doctori să-l îngrijească la domiciliul său, și când află că actorul scoate la licitație lucrurile din casă ca să facă rost de bani, i le cumpără pe toate. Ba mai mult, văzând că Valentin își dorește să scape din starea de I`m gonna kill myself, babe, îl convinge pe regizorul ei să-i dea și lui un rol în filmul pentru care filma.

Planurile ei nu merg totuși ca pe roate. Valentin se trezește într-o dimineață, cotrobăie prin casă și-și vede lucrurile cumpărate. Primește scenariul și se simte umilit de mila lui Peppy, așa că nu găsește soluție mai bună decât pistol + cap = love. Bineînțeles, Michel nu putea să-l lase să moară, iar cei doi actori – mentorul și învățăcelul, putem spune – se regăsesc jucând împreună într-un musical.

Căderea lui Valentin este anunțată, în manieră clasică, printr-un vis. După ce regizorul îl anunță că viitorul stă în filmele cu sonor, actorul este măcinat de gânduri, și se visează batjocorit de femeile care altădată îl adulau. Nu aude în mintea sa decât tăcerea lui și râsul răsunător al celor din jur.

Putem spune că Michel rezumă în cadrele-cheie din filmul mut al lui Valentin exact sentimentele care îl încearcă pe omul refractar la nou, dar înghițit de nou fără voia lui – Valentin se regăsește în junglă, unde îl înghit nisipurile mișcătoare, și întinde cu disperare o mână spre o posibilă salvare. Fără succes. O viziune care ia în calcul doar accepțiunea progresului cinematografic este insuficientă. Valentin e Omul. Nisipurile mișcătoare sunt Timpul. Peppy Miller este Tineretul, a cărui activitate este încununată de succes.

Simbolistica filmului este bogată, iar Michel jonglează cu idei și cadre într-o manieră care îmbină stilul anilor 20-30 cu psihologia și analiza introspectivă a lui Nolan. Așa se face că Valentin, înecându-și amarul într-o cârciumă, își vede reflexia în tejgheaua la care era așezat și brusc, se vede pe sine – depășit, demodat, hulit de publicul larg pentru muțenia sa și batjocorit de personajele fostelor sale filme, care îl amenință cu sulițe și topoare. Aici este folosită o a doua ipostază a înecului – cea în care Valentin își îneacă chipul din tejghea în alcoolul din pahar.

Sugestiile referitoare la situația actorului se înmulțesc – Peppy dă un interviu în care afirmă râzând că bătrânii muți trebuie să facă loc tineretului, nevasta blondă și plângândă îl întreabă disperată de ce refuzi să vorbești?! (frază prin care regizorul maschează adevărata problemă pe care o abordează filmul printr-o ușoară dispută casnică), iar Valentin se vede părăsit până și de umbra lui de pe perete.

Dacă schimbăm unghiul din care privim producția, mitologia este, deci, ușor de descifrat. Singura cerință este de a NU VEDEA FILMUL CA PE O SIMPLĂ POVESTE DE DRAGOSTE.

Filmul lui Michel nu excelează la capitolul actori. Nici Jean Dujardin în rolul lui George Valentin, nici Bérénice Bejo drept Peppy Miller, nu sparg tiparele, însă au meritul de a da senzația de film vechi, iar muzica și cadrele clasice fac din producție un univers complex, rotund, perfect. La perfecțiunea filmului, cei atenți la detalii vor adăuga și durata – 100 de minute, 10 x 10, adică de 10 ori cifra perfectă a lui Pitagora, dar deja intrăm într-o mare foarte adâncă a simbolisticii.

Impresia generală este una de sferă care închide în ea sentimentele Omului pus față în față cu Destinul și cu Trecerea timpului. Sfat: savurați-l singuri…

9 din 10!
Trailer The Artist

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *