Submarine, 2010

Submarine, 2010

Când viața nu-i un film…

by Anca G

8,5/10

Premiații festivalului de film Sundance mi s-au părut mereu extrem de speciali. Poate pentru că regizorii participanți sunt așa-zișii independenți pe care-i doare-n cot de public și de bani și vor să arate lumii doar ceea ce consideră ei artă cinematografică. În 2011, la festivalul Sundance era premiat filmul Submarine, în regia lui Richard Ayoade. Ayoade, o combinație ciudățică – origine norvegiano-nigeriană – este un fel de Wes Anderson mai nou, are un stil curat, aerat, proaspăt, adică este exact rețeta de care are nevoie noul val de regizori.

Povestea nu e complicată, dar e plină-ochi de simboluri ce se cer descifrate. În centrul ei îl avem pe Oliver Tate (Craig Roberts, îl vedem și-n mai târziul Jane Eyre), care vrea și el două lucruri de la viață: să scape de etichetele de virgin/gay și să-și salveze familia. Pe rând acum… Oliver este singurul din cercul lui de prieteni care-i încă virgin, și se simte desconsiderat din cauza asta. N-a avut decât o legătură cu o fată supraponderală și timidă, legătură scurtă și de care nu știe multă lume. Când tipa e chinuită de colectivul de elevi, Oliver nu ezită să participe și el la tachinarea fostei sale prietene, ca să impresioneze o altă fată, una mai drăguță și mai interesantă, una care ar putea să-l scape de problema sa: Jordana, care se amuză copios văzând-o pe grăsană plângând din cauza băieților.

Schema lui Oliver funcționează, și Jordana intră în viața sa, la început; ca să treacă peste o relație nereușită, iar apoi pentru că… îi place. Lucrurile merg ca pe roate, cei doi își petrec timpul împreună și par să se potrivească cum nu se poate mai bine, ba chiar Oliver reușește să scape de virginitate, însă filmul are nevoie de un ceva care să le umbrească fericirea. Și acel ceva se numește problemă familială. Lângă casa lui Oliver se mută un anume Graham Purvis, un fel de Bivolaru autohton, guru ilustru care se crede prismă și pretinde că vede aurele oamenilor. Cât de sănătos la cap e un om care are vedenii cu și despre curcubeie, nu mă pronunț. Anyways, Graham e fostul crush al mamei lui Oliver, care se udă toată când îl vede în oraș și începe să participe la ședințele lui. Spre indignarea fiului său, desigur, care crede că mă-sa are o aventură (și nu-i departe de adevăr) ce poate pune în pericol familia. Încă Oliver se enervează teribil când vede că tatăl lui, biolog marin, nu face nimic să împiedice chestia asta.

Ca și cum problema lui Oliver nu era de-ajuns, mama Jordanei este bolnavă de cancer și trece printr-o operație extrem de riscantă.

Toate evenimentele îl fac pe Oliver să se îndepărteze treptat de Jordana. Evenimentele sau… ceva din structura lui? La întrebarea asta, simbolistica filmului este menită să răspundă. Toate personajele ecranizării (da, e făcut după o carte) sunt, de fapt, tipuri umane. Toate beneficiază de o religie a lor, de un colorit special, de o mentalitate care se cere înțeleasă, pentru a înțelege conflictele interioare și răsturnările de situație.

Oliver e submarinul. Așa cum ni se prezintă de la început, ar fi vrut tare mult să joace propriul rol într-un film. Ar fi vrut ca viața lui să fie una la care ar putea să pună pauză sau să apese play. El e submarinul care se scufundă în propriile idei atunci când viața reală îl depășește, care se îneacă în propriile gafe, dar dă vina pe alții. Este timidul, retrasul, virginul, dar cel care vrea să-și salveze familia atunci când își dă seama că, în jurul lui, noțiunea de luptă nu există. Estecel albastru, dar este destul de conștient încât să-și dea seama că are nevoie de o culoare caldă, care să-l completeze.

Aceasta este Jordana, pe care nu degeaba o îmbracăAyoade în roșu. Ea este contragreutatea lui, este energia întruchipată care reușește să-i dea avânt, chiar dacă nu-și propune. E cea mai enigmatică fată din clasă, piromană de ocazie, cea care joacă băieții pe degete, deși nu poartă silicoane și nu e nici blondă. Felul ei liber de a fi îl fascinează pe Oliver, care începe să țină la ea, chiar dacă nu asta își propune de la început.

Părinții lui Oliver sunt nuanțe terne de maro și galben-muștar: tatăl pare un mototol, un supus, iar mama, o fată visătoare, care-și vrea înapoi părul lung din tinerețe și vechea ei dragoste rebelă: pe Graham. Îl vrea atât de tare, încât nu se sfiește să-i facă un handjob când are ocazia, chestie care îl supără teribil pe Oliver, și-l face să se vadă deja prins în divorțul părinților.

Și, nu în ultimul rând, Graham, care nu e o culoare, e un curcubeu întreg! Și, deși nu reușește să dea filmului acea etichetă de comedie, e savuros atunci când încearcă să-și convingă enoriașii de existența acelor aure.

Evenimentelor tragice (trădarea mamei și aparenta iminență a unui divorț, boala mamei Jordanei), i se adaugă felul de a fi al lui Oliver. Ayoade face din el un personaj extrem de complex, un adolescent viu, așa cum nu mulți regizori reușesc să facă. Prizonier al fanteziei sale cinematografice, Oliver se vrea el însuși un regizor. Își clădește în minte scenarii, cadre, personaje. Le oferă familiei și prietenei sale roluri construite de el, dar rămâne dezamăgit atunci când vede că socoteala mintală regizorală nu se potrivește cu viața reală.

Submarine este, până la urmă, o poveste despre adaptare la real, un film în care Ayoade urlă la noi să scoatem capul de sub apă, din submarin, și să respirăm realitatea. Cât despre muzică, e perfectă. M-a făcut să caut coloana sonoră și s-o reascult.

8,5/10 – nu-i de ratat!

Trailer Submarine

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
6 Comments
  1. m@ri@n
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *