Stake Land

Stake LandCreepy Friday
D: Connor Paolo. Nick Daminici, Kelly McGillis
R: Jim Mickle
Release: 22 aprilie 2011
Durată: 1 h 36min.
Gen: Horror

La recomandarea lui Richie, mi-am potolit pofta de filme horror pentru această săptămână. Chiar dacă nu e un horror veritabil, Stake Land îţi oferă ceea ce foarte puţine filme apocaliptice au făcut până acum. Îţi oferă senzaţia de pustiu, de lume răsturnată cu capul în jos în care oamenii din jurul tău nu mai sunt ceea ce au fost, iar supravieţuirea trece pe primul plan (cariera şi monotonia vieţii de zi cu zi sunt şterse cu buretele). Istoria personală este motivată nu doar de dorinţa de a supravieţui ci mai ales de dorinţa găsirii unui loc ferit de tot ceea ce apocalipsa a pregătit planetei, un rai pământean unde tot ce e haotic şi violent dispare.

În majoritatea filmelor cu scenarii apocaliptice, cu monştrii devoratori de carne umană, acest ”safe haven” este destinaţia călătoriei pe care personajele principale au început-o de la început. Este motivaţia care-i ajută să treacă peste tragediile din jur, dar rămâne mai mereu un vis ceva de neatins sau cel puţin ceva ce nu este prezentat spectatorului (el rămâne doar cu haosul).

Un astfel de paradis căutăm şi în Stake Land un film în care vampirii se reîntorc la statul de bestii (Ba chiar uneori lasă impresia că sunt un aproape ca şi morţii umblători dacă nu ai vedea colţii) fără creier, însetate după sângele uman. Personaje aflate în căutarea acestui promise land sunt doi străini pe care tot vampirii i-au adus împreună. Mister şi Martin (un tânăr ce învață să supravieţuiască) călătoresc mereu spre nord şi vânează tot ce încearcă să-i oprească. Rece dar conturat pentru a supravieţuii, Mister nu are milă de nici o un fel de creatură, chiar dacă în calea sa se ivesc şi copii adolescenţi. Cei doi dau de probleme când în drumul lor dau peste alţi oameni aflaţi în căutarea paradisului, dar mai ales când se intersectează cu cei care cred că domnul are  soluţia salvării.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la acest film, a fost faptul că regizorul nu a făcut din lupte şi anihilări de creaturi momente cheie. Pentru el drumul, evoluţia personajelor şi lumea din jur este mai importantă şi de aceea experiența călătoriei e aproape la fel de bună ca cea oferită de The Road. Pentru a sugera şi mai bine o lume peste care sfârşitul s-a aşezat cu câteva valuri, regizorul s-a folosit mult de cadrele cu pădure şi de o coloană sonoră simplă dar care să de impresia unui calm sinistru.

Fără multe efecte special, dar cu o atmosferă excelentă, Stake Land e un film despre speranţă, o experiență memorabilă cum puţine filme horror ne oferă. În încheiere îi mulţumesc încă odată lui Richie pentru că mi-a recomandat cel mai bun horror apocaliptic de la The Road încoace

Alte pareri: Klausen

Notă:9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *