Something Borrowed – by Saxon

Something Borrowed – by Saxon
D: Kate Hudson, Ginnifer Goodwin, John Krasinski
R: Luke Greenfield
Release: 6 Mai 2011
US Box Office: $ 39 M
Durată: 1 h 52 min.
Gen: Romance

Şi iată că a venit Something Borrowed, ca un Santa Claus încărcat de daruri. Aproape două ore de desfătare maximă, două ore de relaxare şi de ce nu, un zâmbet pe buze la final, ca o parafa ce încununează un deal excelent. Pentru mine, Something Borrowed a fost ca o poftă de dulce care m-a cuprins cu fiecare minut din filmul pe care-l devoram cu nesaţ. A fost ca atunci când brusc, te ridici de pe canapea şi dai iama în prăjiturile din frigider înainte să intri în colaps de poftă. Bineînţeles, apuci cu două mâini tot ce prinzi pe acolo şi îndeşi totul în gură în timp ce uşor uşor, te scurgi pe jos, mai intâi în genunchi iar apoi te laşi pe spate savurând fiecare înghiţitură. La final, oftatul izbăvitor! Moment în care, tabloul din hol, cade de pe perete. Cam aşa văd eu Something Borrowed şi credeţi-mă că dacă filmul dura 34 de ore, eram cel mai fericit om de pe pământ.

Something Borrowed e o comedie romantică şi am impresia că toţi şi-au dat seama de asta:)). Dar e o comedie romantică isteaţă, fără sclipici şi fără jalea aferentă filmelor uşurele despre iubiri şi înşelăciuni. Este un film agreabil, despre o iubire neîmpărtăşită la vremea ei, care erupe peste ani într-un moment nu tocmai potrivit, riscând să afecteze şi sentimentele altora. Cât este de moral să lupţi pentru o astfel de iubire împotriva a chiar prietenei celei mai bune, o să decideţi singuri. Citeam undeva o prezentare a filmului şi acolo se spune că e vorba despre o avocăţică din New York care face şi drege nu ştiu ce pe acolo. A trebuit să derulez înapoi filmul ca să prind faza în care Rachel, ca ea e avocata cu pricina, face referire la profesia ei. Împuşcaţi-mă dar filmul m-a prins atât de tare în mreje încât nu am dat importanţă acestui mic detaliu. Căci e clar că e un detaliu care nu influenţează acţiunea filmului. Dacă Rachel avea de pregătit o pledoarie prin care urma să apere nu ştiu ce interlop, cu siguranţă că reţineam că e avocată, dar aşa, Rachel se împarte între cluburi, mesele cu prietenii ei dragi, Darcy, Dex, Marcus sau Ethan şi weekend-urile petrecute la un bordei pricăjit, infect şi vai steaua lui de…n-am cuvinte să mai zic cum e vila aia de vis cu terasa de pe malul oceanului! :))) Da…urăsc americanii care fac foc de tabără pe plajă şi-şi urează să rămână pe veci prieteni sub clar de lună, între două sticle de Jack Daniels. Îmi vine câteodată să mă duc peste ei şi să le cer socoteală pentru lipsa de respect faţă de popoarele din Europa estică unde se fură nisipul de pe plaje iar copiii nu se ţin de carte. Şi nu doar atât, îmi vine chiar să rămân pe viaţă pe acolo pentru că am multe să le zic americanilor şi eu nu mă calmez cu una cu două:)).


Revenim la film. Acţiunea filmului se petrece întradevăr în New York şi v-am mai zis şi cu altă ocazie, că dacă ai un scenariu bun şi o idee dragalaşă, oraşul ăsta îti face deja jumătate din film. Ce mi-a plăcut foarte tare la Something Borrowed e că este un film extrem de aerisit. Personajele se întâlnesc în cluburi, în cafenele, iau masa la restaurant, se plimba pe alei, fac cumpărături, ies în weekend, stau pe bancă în parc, dansează pe la party-uri etc. Nu te plictiseşti. De asta am zis că aş putea vedea 34 de ore din filmul ăsta. Acţiunea e dinamică şi asta poate că nu caracterizează filmele romantice unde cel mai des, decorurile sunt reprezentate de paturi si spatii inchise. Aici oamenii sunt reali. Fiecare personaj în parte e jucat ca la carte de actorul său şi deja cred că încep să plictisesc oamenii lăudand la infinit măreaţa şcoală de film americană. Vreau să adaug însă că americanii se mai bat doar cu ei inşişi la capitolul film, la fel cum cei de la Mercedes, nu mai pot să scoată o maşina proastă la ora asta, decât poate un model inferior altui model tot de ei făcut. Cu restul pieţei însă, nu se mai bat de mult.

Rachel se vrea a fi eroina principala in acest film. Avocata! Poate că aşa şi este dar mie îmi place să risc şi aş numi-o pe Darcy cea care face legea aici. Şi cine vede filmul îmi va da dreptate. Rachel e centrul poveştii fără doar şi poate, dar fără Darcy, filmul s-ar numi telenovela. Până la urmă nici nu-i aşa de important cine e în prim plan. Actriţa care o întruchipează pe Rachel este Ginnifer Goodwin. Lăsând gluma la o parte, 9 din 10 care mă citesc acum nu ştiu exact dacă Ginnifer e o cetăţeancă americană care donează sânge, sau dacă e militantă activă în organizaţia ,,Salvaţi balenele ucigaşe”, aşa că mirarea că ea joacă rolul principal e justificată oarecum. Nimeni nu e fan Ginnifer Goodwin. Nici măcar eu. Dar Jennifer Michelle ,,Ginnifer” Goodwin, pe numele său adevărat, e o actriţă bună şi care promite mult. Fără roluri răsunătoare, Ginnifer a jucat totuşi în câteva filme de care lumea a mai auzit, cum ar fi: Mona Lisa Smile, In The Land Of Women sau Big Love. Ginnifer reuşeşte să dea culoare caracterului Rachel, folosind toate resursele cu care locul naşterii sale a înzestrat-o. Actriţa s-a născut în Memphis, Tenneessee şi dacă ne gândim că de acolo vin Elvis, Johnny Cash, B.B. King sau Jerry Lee Lewis, ne dăm seama ce pedigree are fata asta.

Personajul Rachel, jucat de Ginnifer, e o tipă inteligentă, haioasă, spontană, naturală şi cine nu vrea să folosească termeni foarte pretenţioşi, o poate numi scurt: dulce. Nefiind o tipă înstărită, Rachel a fost preocupată să-şi termine studiile, neglijând aproape total partea sentimentală a vieţii. Motiv pentru care s-a trezit că este o fată singură care merge pe 30 de ani, cu studii superioare terminate, incapabilă să-şi găsească adevărata iubire, atâta vreme cât ea s-a numit Dex, colegul de facultate, căruia nu i-a putut mărturisi sentimentele şi care acum, se va însura cu cea mai bună prietenă a ei, Darcy. Vi se pare complicat? Mie îmi pare o chestie clasică. Problema însă nu e Rachel, care altfel este o prietena foarte bună pentru Darcy. Rachel e şi aşa destul de nemulţumită de viaţa ei, pe care crede ca a pus-o întotdeauna pe planul doi, după vieţile prietenilor săi. Problema vine însă de la Dex, marea ei iubire din facultate şi care acum îşi dă seama că e pe punctul de a face altă mare greşeală căsătorindu-se cu Darcy. A fost nevoie doar de o scânteie pentru ca ceea ce a rămas neterminat în facultate să reînvie acum, de zeci de ori mai puternic. O noapte de dragoste îi pune pe cei doi amanţi in faţa unui fapt împlinit şi ambii decid să ascundă relaţia lor minţind tot ce prind în stânga şi-n dreapta. Din punctul meu de vedere, este doar o altă mostră de clasicism curat. Vezi aşa ceva peste tot în jur şi de asta mi-a şi plăcut filmul.

Dex e un tip care provine dintr-o familie cu bani mulţi. Ca orice tip de acest gen, el este un pic dus de val şi nu se prea regăseşte. Tatălui său i se adresează cu domnule şi e nevoit să facă mereu părinţilor pe plac pentru că altfel riscă să piardă suportul lor material. Iar finanţarea e până la urmă tot ce contează pentru el. Dex este jucat de către nimeni altul decât ilustrul necunoscut Colin Egglesfield. Nici cu ID-ul său în faţă n-aş şti să spun cine este Colin Eggle…whatever. Filmografia sa este atât de săracă încât cu greu am scos din ea rolul unui poliţist din S.W.A.T. Şi credeţi-mă, nu pot să vă spun care. Egglesfield este format la şcoala soap operelor americane şi dă semne timide că încearcă şi altceva. În filmul de faţă, el este Dex, tipul cu bani care cântă la două instrumente, le-am numit aici pe Rachel şi Darcy. După mine, el este de departe personajul negativ al acestui film. Pentru nehotărârea cu care abordează lucrurile, pentru laşitate şi pentru prea marea supunere în faţa părinţilor săi. Sau a banilor lor.


Celelalte personaje sunt Marcus şi Ethan. Marcus e un tip ciudat şi un pic tembel. În nici un caz nu-l poti numi pe Marcus haiosul grupului, aşa cum probabil că au hotărât să fie producatorii. Nu ştiu cine ar plăcea pe cineva ca Marcus. În realitate, Marcus e Steve Howey, un actoraş cu la fel de multe roluri în seriale de televiziune ca şi Colin Eggle…whatever. Ca să nu fiu rău în prag de sărbători, amintesc totuşi de Bride Wars şi de parodia Stan Helsing, unde Howey are chiar rol principal. Dar atât. Steve îşi face însă bine treaba în Something Borrowed şi-l joacă pe Marcus aşa cum trebuie. Ethan este tipul bun. Nu ai un film cumsecade daca nu ai un tip bun pe acolo. Lumea trebuie sa urască dar să şi iubească pe cineva dintr-un film şi anticipez oceane de simpatie la adresa lui Ethan care nu face nimic în film dar lasă loc de bună ziua la toţi. Inclusiv omul de la lumini i-a adresat lui Ethan un ,,respect, man” plin de recunoştinţa, la terminarea filmarilor. Prea a fost Ethan asa de cumsecade! Ethan este prietenul tuturor dar pentru Rachel este prietenul de suflet, un umăr pe care ea îşi poate lăsa capul plină de încredere. De altfel, lui Ethan i se confensează ea zi şi noapte şi chestia funcţioneaza de minune atâta timp cât nevinovatul Ethan n-o place pe Darcy, despre care crede că are mereu parte de fericirea care de fapt i s-ar fi cuvenit lui Rachel. Nici pe Dex nu-l place Ethan dar asta deja nu mă mai mira deloc, pentru că ghici pe cine place Ethan? Pe Racheeeeeel! Ta taaaa! Mor de încurcăturile astea! Ethan este jucat de ,,celebrul” John Krasinski, cu care sunt sigur că aveţi pe pereţi postere căt China. Nu aveţi? Asta pentru că nu se găsesc. A murit cumva Bruce Willis si nu ştiu eu? A luat foc matriţa care face afişele cu Terminator de la 1 la 20? Până şi Bruce Lee are mai mare căutare decât John Krasinski, dar partea cea mai haioasă este că John, nu e numai un actor cu un nume nu foarte american. Lumea trebuie în sfârşit să afle adevărul şi anume că John este şi scriitor dar şi director de film. Este eminenţa cenuşie din Something Borrowed şi pun pariu ca el şi-a ales rolul ăsta de băiat bun după care suspină gospodinele în bucătărie tăind ceapa Julien. În plus de asta, omul a jucat totuşi în câteva filme bune şi mă gândesc la: Smiley Face, apropos, m-am spart de ras la filmul ăsta, License To Wed, cu Mandy Moore şi Robin Williams, It’s Complicated, în care joacă alături de Meryl Streep, Alec Baldwin şi Steve Martin sau Leatherheads cu Clooney şi Zellweger. Printre picături aşa, John Krasinski mai ia şi ceva premii pe lângă nişte alte nominalizări. Părerea mea, dacă v-am convins că merită, lăsaţi-l pe Bruce Willis la o parte şi luaţi-vă afişe cu John Krasinski. Acum nu, dar mai tarziu n-o să regretaţi.

Intenţionat am lăsat-o la urmă pe Darcy, tipa amuzantă din film, aeriană, zăpăcită, sufletistă şi care la prima vedere pare naivă şi un pic prostuţă. Dar lumea e rea vă zic eu! În timp ce personajele bune din film se calcă pe bătături înşelând şi minţind la greu, sărmana ametita Darcy, nu păcăleşte pe nimeni în afara propriei persoane. Ea e tipa care, în prostia ei iubeşte tot ce prinde. E singura care nu ştie ce se întâmplă în jurul ei şi asta pentru că are încredere în toţi cei pe care-i iubeşte. Îşi iubeşte logodnicul indecis, care iubeşte la rândul său pe altcineva şi îşi iubeşte în mod crâncen şi sadic chiar, prietena cea mai bună pentru care s-ar arunca în foc, în timp ce aceasta din urmă îi perpeleşte logodnicul. Să-l ţina în formă, nu de altceva! Pentru asta sunt prietenii nu-i aşa? Duşmanii mei, care ma pândesc pe la colţuri şi abia aşteaptă să greşesc, îmi vor trânti în cap cu faptul că vezi doamne, Darcy s-a culcat cu Marcus de ziua Americii şi aşa, ea îşi merită soarta. Greşit duşmanilor, greşit! Ascultaţi la mine, om bătrân şi târşit prin viaţă, Darcy s-a culcat cu Marcus e adevărat, dar în aceeaşi zi în care Dex, logodnicul ei, o perpelea pe Rachel, prietena ei cea mai bună şi asta s-a întâmplat pe fondul unei răciri care a intervenit în relaţia ei cu Dex. Acesta a neglijat-o până fata n-a mai putut. Nu condamn pe cineva in situaţia ei, mai ales că e una jenantă, toţi din jurul ei jucând de fapt alte roluri. Darcy e cea care pierde în acest film şi sincer să fiu, îmi pare rău pentru ea. Vedeam o cu totul altă desfăşurare a intrigii, cu Ethan luând-o de nevastă pe Rachel şi cu Darcy nimerind totuşi un tip mai bun care să o iubească. Dar eu şi pun suflet în chestii de astea:)))

Darcy este un vulcan, o tornada, o ploaie de vară atunci când filmul o cere. Cea care are meritul de a o juca atât de bine pe Darcy este MVP-ul filmului, Kate Hudson. Filmografia ei cuprinde titluri ca: Bride Wars, You, Me and Dupree, The Skeleton Key, Fool’s Gold, The Killer Inside Me si altele. Cariera ei a fost încununată cu diferite premii iar pentru cine chiar o va plăcea pe Kate în Something Borrowed, le voi spune doar atât: nu vi se pare cunoscută mimica actriţei? Efervescenţa ei? Umorul? Nu cumva aduce cu Goldie Hawn? Aduce, pentru că Goldie e mama ei! Iar aşchia n-a mai sărit chiar deloc din trunchi, în cazul lui Kate.

Filmul este o poveste despre dragoste, prietenie, minciuni, loialitate, despre decizii care trebuie luate şi despre asumarea consecinţelor lor. Cu siguranţă că filmul va genera anumite discuţii iar taberele vor fi şi de astă dată împărţite şi nu mă aştept ca lumea să aprobe tot ce am scris eu aici, dar la toţi, absolut la toţi, vă recomand să vedeţi filmul ăsta. În încheiere, vă spun şi faza care mi-a plăcut mie cel mai tare. După ce Rachel se culcă cu Dex, Darcy are un moment magic prin care vrea ea să ne înveselească inimile şi-i cere prietenei sale să-i compună nişte jurăminte şmechere pe care să i le spună ea lui Dex în ziua nunţii. Şi Rachel chiar se pricepe la jurăminte!:))) Păi dacă nu amanta viitorului soţ,atunci cine fraţilor să ştie cel mai bine jurămintele astea? În consecinţă, rezervaţi-vă două ore si bucuraţi-vă de filmul ăsta!

Saxon

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *