Rust & Bone

Rust and Bone (2012)

By Anca G

Curând-curând se instalează și la noi iarna în toată regula, și cu ea vin și listele cu nominații sau cu previziunile pentru Oscar 2013, deci urmează să luăm și noi, pe site, filmele cu pretenții și să le jumulim de-o să le meargă fulgii. Unul din filmele cu șanse reale să prindă de picior o statuetă aurită este Rust and Bone, sau, pe numele său franțuzit, De rouille et d’os. Filmul vine din parte celui care acum câțiva ani, prin 2009, ne dădea peste nas cu excelenta dramă franțuzească Un prophète, adică de la Jaques Audiard, care își înzestrează noua producție cu la fel de mult realism tragic ca și în anteriorul său succes.

Ali îți poartă singur fiul, pe Sam, din Belgia, într-un mic orășel franțuzesc, la sora lui. Nu este tatăl ideal. Nu are un loc de muncă, iar ca să își întrețină fiul fură din magazine ce-apucă, adună resturi de mâncare din trenuri, câștigând astfel traiul pentru câteva zile. Ceea ce face din Ali un personaj atipic este faptul că alege să nu-și părăsească copilul, în ciuda traiului greu pe care este nevoit să-l ducă. Fost luptător de arte marțiale și box thailandez, Ali are însă deficiențe în a-și exprima sentimentele față de… ei bine, orcicine! Relațiile sale cu femeile se rezumă la câteva minute de sex animalic, iar la tânguielile fiului său răspunde deseori cu bătăi crunte.

Situația lui se schimbă însă când o întâlnește pe Stephanie (Marion Cotillard), într-o discotecă locală unde se angajase ca paznic. După o bătaie din care fata iese un pic șifonată, Ali se oferă să o conducă acasă și-i lasă numărul lui de telefon pentru urgențe. La scurt timp după eveniment, intriga filmului își arată fața: Stephanie, dresoare de balene ucigașe, suferă un accident de muncă în care își pierde ambele picioare. Disperată și părăsită de prieteni, Stephanie sună la urgențe, adică la Ali. Bărbatul este singurul om despre care crede că nu ar putea să o evite în situația în care se află.

Și așa aduce regizorul în aceleași cadre un om cu un serios handicap sentimental și o femeie cu unul corporal. Perfect potriviți, dar perfect antagoniști, pentru că acolo unde el ar vrea mișcare, alergare, sex, ea nu poate să ofere decât țintuire pe loc. Iar acolo unde ea ar vrea să înainteze într-o relație cu Ali pe plan sentimental, el nu face decât să oprească mersul lucrurilor. Făcuți unul pentru altul, cei doi se împiedică reciproc în încercările de a se ajuta.

Ali se oferă să devină picioarele Stephaniei. O cară în spate să înoate, o ajută să se miște prin casă, îi demonstrează că deși i-au fost tăiate membrele inferioare de la genunchi în jos, ea funcționează, încă, sexual, ca o femeie normală. Semnalul lor e un mesaj cu textul Opé? care, odată primit de Ali, însemna că Stephanie îl dorește în patul ei. Realismul de care vorbeam mai devreme reiese din dezinvoltura cu care regizorul își dorește să demonstreze că un om cu handicap rămâne un om normal. În timpul scenelor de sex, picioarele schilodite ale Stephaniei, jucată magistral de Cotillard, par niște jucării stricate care te fac să rămâi cu imaginea lor în minte chiar cu mult după ce vizionarea peliculei s-a încheiat.

Deveniți friends with benefits, cei doi își vizitează unul altuia viața cu regularitate. Stephanie ajuge să îl cunoască pe Sam, scenă în care regizorul apelează din nou la un artificiu scenic de efect pentru mesajul filmului: copilul analizând complicatul mecanism al protezelor femeii emană cel mai puternic parfum cathartic de la Intouchables încoace.

Dar Ali și Stephanie refuză să-și ia în serios handicapurile, pentru că, odată ce s-au găsit, ele se estompează. Cu Ali pe post de picioare, Stephanie e nu găsește altă soluție decât să devină partea care lipsește din întregul bărbatului, și anume emoționalul, sentimentalul. Curajoasă, îi devine manager și îl sprijină atunci când se apucă de lupte. Demersul ei de a face din stângaciul Ali o ființă întreagă, capabilă să-și învingă handicapul emoțional, reușește, iar sfârșitul filmului, pe care am să vă las să-l descoperiți singuri, îl găsește pe luptător făcând singurul lucru pe care nimeni nu crede că l-ar putea face la început: plângând.

Filmul are o savoare genială în ciuda derulării aparent lente a evenimentelor. Reușește să-și atingă scopul de a sensibiliza din puține cuvinte și gesturi, și asta pentru că Marion Cotillard și Matthias Schoenaerts sunt cu adevărat niște actori desăvârșiți.

Rust and Bone este o parabolă a hermafroditului reîntregit care își merită toate premiile și nominalizările de până acum. Marion va fi cu siguranță nominalizată la Oscarurile de interpretare și-i țin pumnii. O delectare pe care vă îndemn să nu o ratați și un 8,5 din 10 de la mine!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.7/10 (3 votes cast)
Rust & Bone, 9.7 out of 10 based on 3 ratings
3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *