Rise of The Planet of The Apes

Rise of the planet of the apes
D: James Franco, Frida Pinto, John Lithgow
R: Rupert Wyatt
Release: 5 August 2011
US Box Office: $ 54,8M(până la data recenziei)
Durată: 1 h 50 min
Gen: Acţiune, Science Fiction, Dramă

În 1968, Planeta Maimuţelor cucerea atât publicul cinefil cât şi criticii. Cu dialoguri despre libertate, despre relaţia omului cu alte specii şi nevoia acestuia de a exploata spaţiul şi de a cerceta timpul şi anomaliile sale, filmul a devenit legendă, iar legenda a devenit franciză numai bună de exploatat. Ani de-a rândul sequeluri-le au bombardat cinematografele, dar esenţa s-a rătăcit. Pe la începutul noului mileniu, după o pauză de câteva zeci de ani s-a reîncercat reînvierea francizei, dar Mark Walhberg şi Tim Burton nu au reuşit să producă decât un film de acţiune. Anul 2011 readuce din nou în prim plan primatele şi conflictul cu oamenii numai că, de data aceasta, regia este realizată de Rupert Wyatt, iar în roll principal îl regăsim de talentatul James Franco.

Rise of the Planet of the Apes m-a surprins plăcut deşi am păşit în sala de cinema precaut, gata să fiu dezamăgit de încă o producţie cu buget bunicel şi cu promovare bună. Din fericire îndoielile au fost risipite rapid, pentru că Rupert Wyatt a ştiu cum să se folosească de primatele generate cu ajutorul efectelor speciale mai bine decât a făcut-o oricine. Cezar, un cimpanzeu dotat cu o inteligenţă incredibilă obţinută în urma unor experimente, este personajul principal. De la început şi până la sfârşit povestea se învârte în jurul lui Cezar, iar acest lucru merită apreciat. Ca un personaj central, cu un destin măreţ prestabilit, Cezar este mereu prezent în scenele importante. Asistăm la naşterea acestuia, la primele clipe când simte tandreţe şi la o copilărie alături de un genetician deştept, care a ştiut cum să-l educe şi să-i dezvolte inteligenţa. Deşi are avea un cămin cu o fereastră spre stradă, Cezar visează începe să vizeze la libertate, exact ca orice fiinţă închisă.

Copilăria şi adolescenţa lui Cezar, alături de Will (James Franco), un genetician aflat pe punctul de a descoperi un leac pentru Alzheimer după câteva experimente de primate, şi Charles (John Lithgow) tatăl lui bolnav de Alzheimer şi devenit primul subiect uman pe care s-a experimentat noua substanţă, e plină de momente sentimentale, iar aceste lucruri se văd şi în ochii primatului. După momente plăcute vin şi clipe urâte, când animalul iese la suprafaţă. Un contact violent cu un vecin ameninţător la adresa lui Charles, îl pune pe Cezar sub autoritatea statului, aşa că cimpanzeul de casă ajunge să fie închis într-un centru alături de alte maimuţe.

Aici începe a doua parte a vieţii lui Cezar, unde va învăţa să devină lider, să obţină ceea ce vrea şi să se răzbune pe cei care nu au respect pentru nişte fiinţe necuvântătoare. Transformarea e radicală, dar extrem de bine gândită, regizorul şi scenaristul dedicând multă atenţie evenimentului. Singur printre primate proaste şi abandonat de familia adoptivă, Cezar învaţă dur cum stau lucrurile în regatul animal. Ca să devii liderul unei armate trebuie să domini, trebuie să fii temut de restul, dar şi respectat. Pentru a obţine aceste lucruri, ca un adevărat strateg de război, se foloseşte de inteligenţă pentru a obţine slujirea celui mai puternic apoi, cu forţă, dar şi compasiune îl detronează pe lider în văzul tuturor ca nimeni să nu-i mai poată contesta statutul. Odată creată o mică armată, cu un mic ajutor indirect din partea lui Will, Cezar porneşte spre libertate cu forţa primului său cuvânt, NU. Drumul e lung, iar oamenii speriaţi se pregătesc să înăbuşe violent mica răscoală, numai că primatele demonstrează că uneori avantajul numărului nu e suficient.

Rise of the Planet of the Apes e primul film din celebra serie în care nu ai cum să nu îndrăgeşti primatele. Oamenii sunt dominanţi, dar demonstrează că doar superioritatea numerică îi ajută să conducă o lume aflată în continuă evoluţie. Filmul lui Wyatt e extrem de bine gândit şi realizat, transformarea lui Cezar în războinic (nume ales subtil şi cu semnificaţie după Iulius Caesar) fiind punctul forte al filmului. Fără detalii, fără compasiune şi milă, Cezar nu ar fi fost un personaj de admirat, ci doar o maimuţă care visează prea mult.

Rise of the Planet of the Apes nu e filmul perfect, dar poate e mai bun ca originalul, pentru că-ţi oferă mai mult. Acţiunea este perceptibilă prin ochii lui Cezar, iar aceste lucruri îţi oferă o altă perspectivă (mi-a plăcut că oamenii nu au fost aşa importanţi şi că personajul lui Franco nu e cel principal). Finalul e deschis şi anunţă oarecum o continuare.

Criticii au primit bine filmul, cei de pe Rotten Tomatoes notându-l cu 83 de procente. Personal îi ofer câteva în plus şi îl notez cu nouă pentru efecte speciale, pentru ingeniozitatea regizorului demonstrată în fiecare scenă cu Cezar în prim plan şi pentru o confruntare scurtă, dar spectaculoasă şi demnă de un mic conflict militar. Mai mult decât atât, Wyatt şi-a prezentat respectul faţă de original când într-o scenă i-a pus în mâini micuţului primat Statuia Libertăţii în miniatură.

Notă:9+/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
4 Comments
  1. sirlukas
    | Reply
  2. m@ri@n
    | Reply
  3. ExplozivNews
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *