Oslo 31 august

Oslo 31 august

R: Joachim Trier

D:Anders Danielsen Lie

Câştigător TIFF 2012

V-am rămas dator cu nişte chestiuni legate de TIFF şi, ca să mă revanşez, am zis să concluzionez cu câteva cuvinte despre marele câştigător, Oslo 31 august. Producţia norvegiană s-a anunţat drept favorită încă de la început, deşi nici De jueves a Domingo sau The Loneliest Planet nu trebuiau ocolite. La final juriul a decis şi premiul de 15 000 de euro oferit de Insitutul Cultural Român a fost înmânat filmului norvegian, un portret realist despre dependenţa de droguri şi despre încercarea de reabilitare. Spre deosebire de alte filme în care mizeria fizică şi psihică e prezentă pe durata dependenţei şi totul se temină ori cu moartea elieberatoare ori cu happy end sec, Oslo 31 august trebuie apreciat pentru că ne arată suferinţa reabilitării. Ne arată ce însemnă să fii cu adevărat un dependent de droguri într-o lume rece şi grăbită.

Anders este pesonajul principal şi, după câteva luni într-o clinică de dezintoxicare, încearcă să-şi reia viaţa. Starea lui mentală este descrisă printr-un gest simplu. Aflat în faţa unui lac, Anders se decide să îmbrăţişeze un bolovan. Deşi moartea sună bine, Anders nu e încă pregătit de o soluţie radicală. Mai are nevoie de un pic de suferinţă psihică, mai are nevoie să vadă că viaţa aceasta nu i se potriveşte. Pentru a completa programul de reabilitare, Anders trebuie să integreze în societate şi, pentru a realiza acest lucru, are nevoie de o slujbă. În drum spre interviu, tânărul de 34 de ani se abate de la un drum trasat de alţii şi se opreşte pe la un fost prieten. Viaţa oarecum reuşită a acestuia îi arată cât de mult a greşit  şi ne dezvăluie cât de grea este lupta cu tentaţia. Urmează interviul, prăbuşirea ultimei speranţe de normalitate şi apoi o nouă încercare de recuperare a trecutului prin apropierea de nişte persoane dragi. Periclul prin oraş este destul de bine ilustrat, Joachim Trier reuşind câteva cadre superbe.

TIFF 2012 winner

Trecutul este rememorat la o petrecere, unde după mult timp Anders găseşte câteve clipe de fericire. Frumuseţea şi liniştea oraşului Oslo este exploatată din nou, când Anders şi încă trei prieteni se plimbă cu bicicleta. Liniştea sugerează fericire, dar absenţa unor acorduri muzicale care să amplifice acest lucru te duce cu gândul la iluzie. Totul este doar o aparenţă pentru că, în mintea lui, Anders a pierdut lupta şi viaţa aceasta nu i se mai potrvieşte. După cum mărturiseşte şi el la 34 de ani nu mai poţi să începi de la zero.

Oslo 31 august este un film inteligent despre consecinţele dependendeţei. E melancolia unui om care a deviat de pe traseul firesc al vieţii şi care nu se mai poate adapta. Un film bine regizat, bine gândit şi care merită premiul cel mare de la TIFF 2012.

Notă:8,5/10

MareleEcran despre acelaşi film

Trailer Oslo 31 august

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *