Moonrise Kingdom (2012)

Moonrise Kingdom (2012)

by Anca G

Wes Anderson este recunoscut în rândul regizorilor ca un sublim non-conformist care nu filmează/creează, ci trăiește într-o lume a sa, plină de simbolism, culoare, absurd comic și nebuni. Și cum îi ador stilul, nu puteam să mă fac că nu văd sublimul Moonrise Kingdom apărut anul acesta.

Același stil pe care-l recunoaștem dintr-o mie, aceeași sensibilitate naivă cu care Wes ne-a obișnuit de-a lungul timpului, aceleași personaje tipologice, aceeași afinitate pentru detalii, că doar acesta e stilul Anderson.

Wes și-a creat un regat al lui și ne invită să-l vizităm cu fiecare film. Moonrise Kingdome un film care sfidează tendințele hollywoodiene actuale. E un film care ne îmbie la o mentalitate de copil-adult, un copil ciudat într-o lume ciudată, dar de o ciudățenie care se deosebește de a altora. În ciuda impresiei generale, filmul nu este unul care forțează limitele realului, apelând la magie. Singura magie este cea care nu sare nici măcar un centimetru din realitate, e magia ineditului.

Doi copii ciudați, Suzy și Sam, de 12 ani sunt personajele principale din peliculă. Doi inadaptați. Suzy trăiește alături de familia ei de oameni mecanici, plictisitori și triști. Un tată trist care citește ziarul și e înșelat de o mamă tristă cu un polițist trist. Frații ei sunt triști, joacă în fiecare zi aceleași jocuri triste și sunt chemați la masă de către mamă cu o portavoce tristă. Suzy refuză tristețea. Simbolic, la serbarea unde cei doi se cunosc, Wes o pune pe Suzy să îmbrace costumul unui corb, pasăre pe care ori o iubești, ori o urăști, dar îți este imposibil să-ți rămână indiferentă și tristă. O pasăre revoltată, așa cum însăși Suzy este. Costumul și privirea ei, detalii atent prelucrate de mâna lui Wes, îi atrag atenția lui Sam.

Sam este orfan, adoptat de o familie tristă, căreia îi e indiferent dacă băiatul trăiește sau nu, dacă se mai întoarce acasă, sau nu. Poartă căciulă de blană și ochelari, e extrem de descurcăreț și hotărât. După ce o cunoaște pe Suzy, perspectiva lui Sam se schimbă. Se îndrăgostește, și alături de iubita sa, plănuiește evadarea. Prin scrisori clasice și triste, care încep cu Dragă Suzyși respectiv, Dragă Sam, căci așa cerea anul 1965, în care e plasată acțiunea.

Plănuiesc să fugă în regatul lor, un colț de insulă pe care o vor boteza Moonrise Kingdom(după cum s-a zvonit printre Cannes-iști). Suzy apare la locul de întâlnire în pantofi de duminică, cu cele mai importante lucruri pentru supraviețuire: un binoclu, cărți și o pisică. Sam, cercetaș dezertor, vine cu veșnica căciulă de blană, pușcă cu capse, cort, câinele trupei și mai tot ce era necesar pentru traiul în sălbăticie.

În urma lor se agită familia tristă și mecanică a lui Suzy și trupa tristă și mecanică de cercetași a lui Sam. Se pare că în lumea lui Wes, numai copiii sunt cei care reușesc să spargă tristețea. Dârji și hotărâți în alegerile lor, cei doi înving orice tentativă a adulților de a-i determina să ajungă triști ca ei, se căsătoresc (măcar simbolic, la capela cercetașilor, cu cercetașul-șef în rol de popă și pe fondul unei furtuni de toată frumusețea) și fentează până și Serviciile Sociale.

Wes Anderson înzestrează filmele sale cu naivitatea dulce pe care mi-a fost frică că n-o voi mai revedea niciodată după ce-am văzut Forrest Gump. Micile poante par a fi făcute de copii, iar vorbele mari sunt scoase tot din gura copiilor, ca remarca lui Sam atunci când Suzy îi mărturisește că și-ar dori să fie orfană ca el, pentru că viețile orfanilor i se par mai interesante. Băiatul exclamă: Te iubesc, dar habar n-ai ce vorbești, cu figura gravă a unui om mare, dar cu fața senină de copil.

Wes acordă o mare atenție detaliilor, de la creditele filmului, frumos scrise într-un font delicat, până la aranjarea cărților din valiza lui Suzy – la linie!-, mâncarea pentru pisici din care face o piramidă perfectă sau machiajul fetei, un smokey-eyes bine definit.

Coloana sonoră e o bijuterie din care îți rămâne involuntar Le temps de l`amourîn minte, alături de imaginea lui Suzy care pozează like one of your french girls alături de pisică, pe plajă, pentru a fi pictată pe pânză de către Sam.

Moonrise Kingdom e o gură de aer proaspăt. Nu-i un film moralizator cum s-a vehiculat, ci mai degrabă povestea unei deveniri atipice, a unei desprinderi din tristețea cotidiană și a unei încercări de a trăi viața după bunul plac.

8/10

 Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
Moonrise Kingdom (2012), 10.0 out of 10 based on 2 ratings
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *