L’Ilusionniste

L’illusionniste
D: Jean-Claude Donda, Edith Rankin
R: Sylvain Chomet
Theatrical Release: Dec 25, 2010
Durată: 1h 22 min.
Gen: Animaţie, Dramă

Festivalul Anim’est a ajuns la a cincea ediţie şi pe la Cluj aşa că ieri seară am dat o fugă să vizionez capul de afiş – L’illusionniste. Nu mă aşteptam să văd o sală aproape plină la un film fără prea multă pomovare, mai ales că de câţiva ani încoace cinematografele din afara mall-urilor de abia mai strâng câţiva spectatori. Spre bucuria mea de data acesta totul a fost diferit. Un public civilizat, devorator de artă cinematografică a primit cu aplauze un film vesel pe alocuri, dar care a avut un mesaj trist.

Viaţa dificilă a micilor artişti de la sfârşitul anilor 50 este prezentată cu ajutorul unui mic ilusionist a cărui scamatorii nu mai atrag pe nimeni. Oricât de mult s-ar strădui, acesta obţine slujbe doar în orăşele uitate de lume care desoperă pentru prima dată curentul electric. Aici în aceste locuri minunte iluzia magiei încă atrage, dar pentru un timp foarte scurt. După o astfel de vizită scurtă, iluzionistul fără nume se trezeşte pe cap cu o tânără domnişoară care nu a experimentat niciodată lumea cea mare. Ajunşi într-un oraş mai mare, cei doi vor încerca să se adapteze, dar din păcate pentru ilusionist meseria sa nu îi aduce suficiente câştiguri ca să poată întreţine o tânără dornnşoară care vrea să devină o fată ca cele prezentate în vitrine.

Nu subiectul filmului este ceea ce trebuie apreciat la acest film ci tehnica folosită. Astfel animaţia produsă în 2010 pare mai degrabă desprinsă dintr-o arhivă a anilor 60 când în redarea personajelor se ţinea cont mai mult de defecte. Mai mult decât atât personajele din film nu au nume, iar vocea lor este extrem de rar folosită, astfel că publicul nu se poate ataşa de ele. Din punct de vedere regizoral, creatorul acestui film merită 10 la capitlol detalii realistice. Peisajele sunt superbe, iar oraşele sunt atât de vii încât nu ai cum să nu le îndrăgeşti. Mai mult dacă veţi fi atent o să observaţi pe pereţii unui bloc un steag cu inscripţia „free Scotland”, sau un afiş pe care se pot citi ultimele ştiri legate de Nixon şi concurentul său în războiul rece. Pentru că vocile sunt foarte rar folosite, muzica ambientală e aleasă perfect, astfel că sentimentul de tristeţe se amplifică uşor.

Poate că L’illusionniste nu e un film pentru cei care iubesc producţiile Disney, dar sunt sigur că acei dintre voi care admiră munca, atenţia la detalii şi mesajul transmis vor aprecia această scurtă operă. Un film plăcut, un film care combină râsul scurt cu sentimenul de tristeţe.

Notă:8,5/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *