Last life in the Universe

Last life in the universe * recenzieLast life in the Universe

D: Tadanobu Asano
R: Pen-Ek Ratanaruang
Release:2005
US Box Office: –
Durată: 1 h 48 min
Gen: Drama

Am avut plăcerea să-l cunosc pe Pen-Ek la premiera filmului Shoot in the head, care a avut loc anul acesta în cadrul festivalului TIFF 2012. Pare un tip minunat, un regizor care vorbeşte puţin dar spune multe. E drept că a vorbit mai mult despre proiectul său actual şi nu despre Last life in the universe, dar când cineva a amintit de el, pe faţa regizorului s-a văzut un zâmbet. Un zâmbet mulţumitor, un zâmbet de bucurie că la nouă ani de la premiera filmului lumea încă mai vorbeşte despre el. E drept că eu încă nu văzusem filmul, dar era pe lista de must see, o listă lungă care în loc să se scurteze devine şi mai mare. Azi după vreo 3 luni de la întâlnirea cu Pen-Ek vă pot spune şi câteva cuvinte despre Last life in the universe un film oarecum bizar, trist, un film de succes deşi se învârte în jurul unei femei, a unui pistol (Godard) şi a unui tânăr japonez obsedat de sinucidere.

Titlul, destul de filosofic nu prea are multă treabă cu acest domeniu, deşi la un moment dat personajul principal vorbeşte despre o şopârlă şi despre cum e să fi ultima creatură din univers. Poate că n-am avut eu o starea sufletească pentru a-l înţelege mai bine, dar în afară de încercările teatrale a unui tânăr de a se sinucide(spânzurare, aruncare in gol de pe un pod, împuşcare în cap, strivit de o maşină…) fără vreo intenţie cu adevărat reală, Last life in the universe mi se pare un film sec, un film care pe undeva vrea să se apropie de operele lui Kar Wai Wong fără se reuşească. Da cele două personaje par destul de asemănătoare cu cele ale regizorului original din Hong Kong, da cele două personaje sunt nişte melancolici, nişte oameni apropiaţi de două evenimente nefericite( moartea unei rude foarte apropiate), dar ce ce simt ei nu a trecut deloc barierele ecranului. Nu am simţit nimic, nu am simţit tristeţe, nu am simţit depresie, pentru că totul este prea bine ascuns.

Povestea începe cu Kenji un librar japonez obsedat de sinucidere care trăieşte in Bankgkok. Fiecare ”tentativă” e pregătită minuţios numai că de fiecare dată fratele lui vine să-i strice planurile. Într-una din zile fratele lui mafiot vine însoţit de cineva şi la finalul serii cei doi se ucid reciproc. Rătăcind pe străzile din Bangkok, Kenji ajunge pe un pod unde se gândeşte din nou la sinucidere. N-are timp să facă acest lucru, pentru că planul îi este deranjat de un accident. O tânără este ucisă de o maşină, iar sora ei îndurerată trebuie să se ocupe de tot. Kenji o ajută pe tânăra şi din acel moment între cei doi începe o relaţie bizară, o relaţie distantă pentru că ea nu ştie foarte multă japoneză iar el nu pre ştie thailandeză.

Toată această apropiere e destul de plictisitoare şi finalul filmului e deschis interpretării. Personal filmul nu m-a încântat, dar sunt sigur că pentru mulţi dintre voi Last life in the universe, a fost sau va fi o plăcere asiatică.

Notă:6/10

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *