La Pianiste

La Pianiste
D: Isabelle Huppert, Benoît Magimel
R: Michael Haneke
Release: 1 Septembrie 2001
US Box Office: $ 0,7 M
Durată: 2 h 10 min.
Gen: Dramă

Citisem câteva cuvinte despre Pianista acum câteva zile pe blogul lui Adina şi pe cel al lui Richie. Încă de la început trebuie să vă spun că nu sunt un fin cunoscător al operei lui Haneke (din ce am văzut până acum acest regizor se axează mai mult pe adâncurile minţii umane, adâncuri unde iau naştere idei şi apoi fapte nu tocmai fireşti), dar parcă totuşi pianista lui nu se aseamănă aşa tare cu balerina lui Aronkovsky.

Cele două personaje deşi au puncte comune, (mamă controlativă, pasiune pentru artă, viaţă personală absentă, deces prin înjunghiere) sunt diferite. În primul rând pianista lui Haneke e o femeie mai învârstă care a eşuat în cariera artistică şi care trebuie să se mulţumească cu statutul de profesoară. Viaţa personală este redusă aproape la zero pentru că locuieşte şi doarme în acelaşi pat cu o mamă obsesivă, care-i controlează fiecare detaliu al intimităţii (chiar dacă există asemănări şi aici, mama Ninei pare mai degrabă protectivă decât o nebună care vrea să ştie tot ce face fiica ei şi de care nu este niciodată mulţumită). Mai mult doamna profesoară, probabil fără să-şi dea seama are aceeaşi atitudine cu studenţii ei ca şi bătrâna ei mamă cu ea.

Diferenţele continuă şi când vine vorba de explorarea sexualităţii. Dacă Nina îşi descoperă o sexualitate ce nu iese din limitele tiparului, Erica te înspăimântă prin gesturile de automutilare şi mai ales prin ideile sado-masochiste cu care îl contaminează şi pe tânărul student îndrăgostit de ea. Poziţia ei în raport cu sexualitatea ne este prezentată treptat de regizor. Prăbuşirea în abis  începe cu o mică vizită pe la un centru de proiectare a filmelor pentru adulţi, unde Erica miroase nişte batiste folosite de bărbaţi la masturbare. Apoi profesoara caută într-un „drive in cinema” un cuplu care face sex pentru a se urina lângă maşina lor. Lucrurile scapă de sub control când Erica îi scrie o scrisoare cu gândurile ei cele mai masochiste tânărului care dezvoltase o pasiune pentru ea şi când acesta le pune în practică.

Deşi amândouă se sinucid oarecum la fel, doar gestul pianistei apare ca rezultat al eşecului. Eşecul pe plan profesional este dublat de cel pe plan personal. Când Erica realizează că nimic nu mai are rost pentru ea, că mama ei nu o apreciază, că nimeni nu îi poate înţelege gusturile sexuale, o mică înţepătură deasupra inimii îi rezolvă toate problemele.

Ştiu că nu am fost tocmai drăguţ în prezentarea acestui film, (poate că unii dintre voi vor renunţa clar la ideea vizionării) dar cu toate acestea filmul nu e rău. Haneke trebuie felicitat pentru curajul exploatării psihicului uman într-o manieră neconvenţională, depresivă pe alocuri dar care se afundă excelent în disperare, eşec şi problemele ce se ivesc atunci când controlul este prea ridicat. Ca plus la acest film mai trebuie precizată şi prestaţia oferită de Isabelle Hupert pe faţa căreia poţi citi cu uşurinţă nebunia.

Notă:7,5/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *