La cinquième saison

La cinquième saisonLa cinquième saison în premieră la TIFF

La cinquième saison e ciudat, artistic, minunat, un film ca o piesă de teatru în patru acte ce surprinde viața unui sătuc olandez peste care se așterne o iarnă nefiresc de lungă. E atât de lungă încât ciclul anotimpurilor se termină și iarna e încă prezentă. Povestea începe la finalul iernii, undeva după sărbători când sătenii adună toți brazii din sat, îi așează că o căpiță de fân și pun în vârful ei o păpușă de paie. Ea simbolizează iarna, iar arderea ei într-un uriaș foc de tabără alungă un anotimp plin de moleșeală și lene. Când să pornească ritualul, probabil unul moștenit din generație în generație, ceva ciudat se întâmplă pentru că brazii uscați nu vor să se aprindă. E ca și cum focul nu poate să mistuiască forța iernii sau un blestem ciudat se așterne peste această comunitate.

Simbolistica eternei naturi moarte începe să-și facă simțită prezența chiar de la începutul filmului. O cameră sărăcăcioasă, aproape ca una dintr-un bordei țărănesc, un țăran și un cocoș care nu câtă. E ca o scenă de tabloul, iar faptul că cocoșul și-a pierdut glasul intră la categoria semnele lor prevestitoare ale sfârșitului ce urmează să vină.

Primăvara nu mai apare deși calendaristic a sosit. Panica se instaurează treptat mai ales că pământul  nu poate produce roade. Foametea devine o primejdie mare din momentul în care toate albinele mor, iar vacile din singura fermă din sat nu mai dau lapte. Fenomenul ciudat nu e localizat doar în mica comunitate, soldați veniți pentru a confisca vacile explicându-le că același fenomen se întâmplă și în alte zone. Amorțeala se așterne și mai tare peste micul sătuc odată cu venirea unei veri geroase. Treptat are loc dezumanizarea celor din sat, dar ceea ce e cu adevărat excelent la acest film, e faptul că aici nu personajele sunt atât de importante. Fenomenul e cel care contează și personajele sunt și merită umbrite de iarna netrecătoare.

Când încă un anotimp trece și iarna e tot prezentă sătenii se decid să acționeze, să facă ceva pentru a alunga blestemul. Vinovat este găsit un călătorul, un apicultor care a rămas captiv cu băiatul lui paralizat în acest sătuc mic. Un ritual împrumutat parcă de la Kubrick are loc, în evidență ieșind costumele specifice epocii medievale răpusă de ciumă.

Cinquième-saison-3

Vedeta acestui film e fenomenul și pentru ca acesta să devină cu adevărat o stea, beneficiază de toată atenția regizorului. Există multe cadre cu natura răpusă de iarnă, cadre melancolice cadre cu un pământ nămolos incapabil să dea viață. Moartea este peste tot în natură și are o forță incredibilă. Păsări moarte, pești morți și copaci prăbușiți de o amorțeală prea lungă redau o atmosferă apocaliptică perfectă cum nu prea vezi în cinematografie.

Finalul ne aduce în prim plan un cadru ciudat, unul pe care mărturisesc că nu l-am înțeles. Poate nevoie de mai mult Tarkovsky, dar chiar și așa vă mărturisesc că La cinquième saison e unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme.

Notă: 9,5/10

Trailer La cinquième saison


Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments
  1. must
    | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *