John Carter

John Carter sau apologia unui eşec pe toate planurile
D: Taylor Kitsch, Lynn Collins, Samantha Morton
R: Andrew Stanton
Release: 9 Martie 2012
US Box Office: $ 72,9 M
Buget : undeva peste 250 M
Durată: 1 h 58 min
Gen: Acţiune, Science Fiction

N-am înţeles nici înainte de vizionare, nici după ce a fost în capul celor de la Disney când au oferit acestui film un buget de peste 250 de milioane. Poate cel însărcinat cu distribuirea banilor era mare fan Star Wars, poate i-a plăcut prea mult Prince of Persia, poate era dator celor implicaţi în acest proiect sau poate era idiot pentru că altfel nu-mi explic cum cineva care se pricepe la marketing şi la filme credea că un astfel de proiect poate aduce profit. Din păcate pentru Disney filmul n-a adus profit, n-a acoperit nici măcar cheltuielile. Tot ce a reuşit John Carter este definit de un eşec financiar de zile mari. După această experienţă nereuşită au căzut multe capete şi în mod cert cei de la Disney se vor gândi nu o dată sau de două ori, ci de zece ori când vor trebui să distribuie bugetul unui alt film sf. cu multe efecte vizuale.

Să revenim totuşi la John Carter (ce nume predestinat pentru un războinic) un fost soldat al confederației şi la aventurile sale pe Marte. Totul începe pe pământ american, când John, urmărit de câţiva soldaţi dornici să-l readucă la arme, se intersectează cu o ceată de amerindieni. Eternul conflict dintre băştinaşi şi cuceritori izbucneşte şi John se vede nevoit să se ascundă pe unde apucă. Ajuns într-o peşteră în loc să dea peste ceva animal fioros, John dă peste un extraterestru care-l teleportează pe Marte (sau Barsoom cum este numită planeta în film). Şocul noii case este destul de redus şi acest lucru se datorează aiurelii. John habar n-are unde se află, habar n-are că ceva nu e în regulă deşi lipsa gravitaţiei sau mai degrabă o gravitaţie redusă îi joacă feste. În câteva minute eroul învaţă să păşească precum Neil Armstrong şi să sară ca Neo din Matrix. Aparent Barsoom are oxigen, aşa că respiraţia nu devine o problemă. Până când John Carter să devină un fel de Tarzan sau Superman al planetei Marte, imaginea generală a unui conflict se conturează. Două oraşe se luptă pentru supremaţie consumând fără să-şi dea seama resursele planetei. O rasă superioară intervine şi balanţa începe să se încline decisiv de partea unui oraş.

Deci să recapitulăm. Avem o planetă Marte sau Barsoom locuită de diferite creaturi, Tharks, Therns… Avem un conflict între două părţi, o a treia care manipulează şi un erou care apare de nicăieri. Ceva nou sub soare? Absolut nimic. Nici măcar creaturile ce poartă numele de Therns nu par foarte diferite de cele create de George Lucas în Star Wars, dar să nu disperăm şi să înaintăm cu povestea. După momentele de confuzie, John este capturat de liderul Tharkcilor, nişte bipede verzi cu coarne ca de rinocer. Aici John învaţă două trei chestii despre planetă, apoi învaţă în mod miraculos limba lor şi primeşte darul prieteniei. Conflictul dintre cele două oraşe vine peste ei, străinul stârneşte interes şi o prinţesă frumoasă şi războinică apare în peisaj. Din nou nimic nou sub soare şi ca acum începi să te întrebi dacă mai are rost să te uiţi la film. Răspunsul o să-l descoperiţi singuri, dar eu am rămas în faţa ecranului doar dintr-o pură curiozitate.

Urmează nişte confruntări deloc spectaculoase, o revoltă, nişte creaturi mari care seamănă cu Yeti şi o poveste de dragoste mai scurtă ca un flirt de metrou. Efectele speciale nu ies cu nimic în evidenţă aşa că mă întreb oare ce s-a întâmplat cu bugetul de peste 250 de milioane (că e cam imposibil să cheltui atâţia bani şi să faci 2 maimuţe albe, nişte creaturi verzi şi două trei nave zburătoare create parcă de Icar). Finalul e previzibil de la bun început aşa că nici aici n-am avut surprize.

John Carter e un film aventură, numai că aventura a mai fost trăită de cel puţin câteva ori prin intermediul altor personaje mai celebre. Noutăţile nu sunt satisfăcătoare, efectele nu vin cu nimic nou şi conflictul nu are nicio latură nemaivăzută. Totul e clişeic şi dacă n-ar fi fost câinele marţian Woola umorul ar fi fost complet absent. John Carter e o dezamăgire, un eşec pe toate planurile care trebuie ars şi îngropat ca nu cumva să devină o nălucă pentru cei de la Disney.

Notă:4,5/10

Trailer John Carter

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
5 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *