J.Edgar

J. Edgar - recenzieJ.Edgar
D: Leonardo DiCaprio, Naomi Watts, Armie Hammer
R: Clint Eastwood
Release : 9 noiembrie 2011
US Box Office: $ 37 M
Durată: 2 h 17 min.
Gen: drama, biografic

*După recenzia de săptămâna trecută, vine şi recenzia în limba română. Enjoy!

Atât cinefilii cât şi criticii s-au cam săturat de micile experimente marca Clint Eastwood. Dacă dramele simple de acum câţiva ani impresionau aproape pe toată lumea, noile sale proiecte nu mai au acelaşi impact. Cu Hereafter de anul trecut Eastwood, a reuşit să spună foarte puţine despre un subiect sensibil astfel încât nimeni să nu fie supărat. Se pare că şi anul acest face cam acelaşi lucru cu biografia lui J. Edgar Hoover fondatorul FBI-ului modern şi directorul acestei instituţii timp de 48 de ani. Pentru un om care condus o instituţie prestigioasă în vremuri minunate ca cele interbelice când mafioţii dominau oraşele mari, te aştepţi ca biografia să aibă mai un strop concentrat de acţiune, o tentă intimă destul de bine definita, dar din păcate aceste lucruri lipsesc. Pe tot parcursul filmului acţiunea se limitează la vreo două focuri de armă şi la o bombă care explodează la debut. În rest cei 48 de ani restrânşi la 137 de minute se scurg rapid, fără acumulări de tensiune, fără drame impresionate. Nici măcar viaţa personală nu este exploatată cum ar trebui, dar poate acest lucru se datorează secretomaniei de care Hoover suferea. Se cunosc foarte puţine despre acest om misterios, un anticomunist convins, un om care vedea în oricine instigator, inovator, revoluţionar o ameninţare.

Viaţa privată imaginată vizual de Eastwood se limitează la relaţia dintre Edgar şi mama sa, la relaţia dintre el şi Tolson, asistentul său timp de 48 de ani). Deşi homosexualitatea iese timid la suprafaţă încă de la început, nu e deloc exploatată. Imaginarul nu intră deloc în joc şi tot acest secret  nu capătă nicio culoare. J. Edgar imaginat de Eastwood e stingher când e vorba de intimităţi, dar dur când e vorba de muncă; e dur când vine vorba de politică, dar fricos când trebuie să folosească arma. E complexat de multe lucruri, dar le ascunde foarte bine ca nimeni să nu-i simtă vreo slăbiciune. Cu toate aceste defecte şi atu-uri, J. Edgar a fost genul de om care a schimbat ceva. Nu ştiu dacă doar în bine, dar ideile sale despre criminalistică, despre protecţia individului, a societăţii şi a statului au schimbat istoria unei ţări.

J. Edgar recenzie film
Portretul lui J. Edgar realizat de Eastwood nu pare un elogiu, ci mai degrabă un act de acuzare. Parcă un pic timid Eastwood construieşte imaginea unui om complexat, unui om care s-a agăţat de funcţie cu ajutorul șantajului. Dosarele sale secrete despre oricine ajungea la Casa albă, discuțiile cu preşedinţii sugerate doar, par să sugereze că J.Edgar şi-a menţinut funcţia doar prin șantaj, iar acest lucru mi se pare prea mult. Pentru J.Edgar omul trebuie să-şi dezvălui toate feţele şi dacă cumva una este ascunsă, umană şi cu greşeli atunci, celelalte nu mai contează( exemplu: Martin Luther King, un om pe care J.Edgar l-a urât şi l-a ameninţat prin scrisori anonime).

Nu mi-a plăcut personajul J. Edgar ilustrat de Eastwood, dar mi-a plăcut interpretarea lui DiCaprio. Poate că în The Aviator, DiCaprio a dat totul, dar nici aici nu s-a lăsat cu mult mai prejos. Cu zeci de costume, cu tone de machiaj pe faţă, DiCaprio a interpretat aproape perfect un om puternic, un om conştient că informaţia îţi dă forţă şi că secretele personale trebuiesc îngropate. Adevărata calitate a interpretării se vede doar atunci când personajul munceşte, când agresivitatea şi dorinţa de a schimba ceva încântă. Dacă viaţa personală era mai bine exploatată, Leonardo se pregătea acum de Oscaruri. Partea feminină din film e la un nivel secundar, dar asta nu înseamnă că nu străluceşte. Judy Dench e admirabilă în rolul unei mame prea protective, prea obsedată de fiul ei, iar Naomi Watts e decentă în rolul unei secretare limitate (foarte slab a fost exploatat acest personaj).

recenzie J. Edgar
Din punct de vedere structural filmul se plimbă cu ajutorul vocii narative între trecut şi prezent (ultimele zile din viaţa lui J. Edgar când acesta îşi dictează memoriile). Aceste treceri temporale nu sunt deranjate, dar după cum am spus poveştile anilor interbelici sunt slab exploatate. Decorurile şi frumuseţea oraşelor din perioada aceea ies pre des în evidenţă, în schimb costumele da.

J. Edgar e un film decent cu interpretare bună. Din păcate despre o astfel de personalitate cu o carieră atât de lungă, lumea ar fi vrut să ştie mai mult, dar Eastwood s-a rezumat la câteva aspecte. Cariera mai presus de toate şi o viaţă personală negată din cauza fricii sau a ruşinii.

Notă:8/10

Trailer

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.0/10 (1 vote cast)
J.Edgar, 8.0 out of 10 based on 1 rating
4 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *