Inception

Inception
D: L. DiCaprio, J.Gordon-Levitt, Ken Watanabe, Ellen Page, Cillian Murphy, M. Cotillard
R: C. Nolan
US Box Office :$291,8 M
In Theaters: Jul 16 , 2010
Durată: 2 hr. 28 min.
Gen: Dramă, Acţiune, Science Fiction

Am mai spus-o dar am să mă repet: C. Nolan este un geniu căruia îi place să exploateze la maxim procesele psihice ale minţii umane fie ele senzoriale, cognitive sau afective. După ce ne-a plimbat la debut prin detaliile memoriei şi a erorilor care pot apărea în acest proces cognitiv, Nolan s-a decis să zăbovească cu ajutorul marelui actor Al Pacino, pe domeniul confuziei, a insomniei. Dar cum de de insomnii nu scapi decât cu ajutorul unui somn dulce şi adânc, Nolan ne-a pregătit o experienţă unică, o călătorie într-o lume a visului plină de spectaculozitate dar şi de întrebări.

Ideeile principale (consider că sunt mai multe) pe care Nolan le exploatează aici nu se rezumă doar la mai vechea teorie despre vis în vis în vis, căruia i-a adăugat nişte efecte CGI foarte bune, ci depăşesc această graniţă pentru că acesta a adăugat şi conceptul de naştere a unei idei, de evoluţie a acesteia, precum şi o serie de teorii despre puterea subconştientului şi prăbuşirea într-o lume a dependenţei faţă de ceva ce nu este real. În această lume a visului în care personajele filmului pătrund cu ajutorul arhitecţilor (a căror menire este aceea de a crea o lume labirintică dar care să respecte regulile fizicii) invadatorii sunt acolo adesea pentru a extrage ceva, o informaţie, un secret, o amintire pe care subconştientul o ascunde pentru a o proteja mai bine. Din fericire Inception nu descrie acest proces ci unul total opus. Plantarea unei idei străine în mintea unui subiect, fără ca acesta să realizeze acest lucru (=inception) pentru ca, subconştientul să nu o perceapă ca pe un corp străin şi să o refuze. Totul pare complicat pentru că scenariul este mai degrabă o călătorie printr-un labirint în care trebuie să fi atent la multe detalii şi în acelaşi timp să urmăreşti acţiunea spectaculoasă, dar în esenţă lucrurile sunt simple. Pe tot parcursul filmului Nolan îţi oferă la pachet cu multe efecte vizuale spectaculoase o călătorie prin lumea visului care îţi pune creierul în mişcare, te face să gândeşti şi să te întrebi unde se trage şi linie şi care a fost adevăratul mesaj transmis.

Într-o astfel de lume pătrunde şi Cobb (Leonardo DiCaprio) împreună cu oamenii lui pentru a planta în mintea unui viitor magnat industrial ideea de a nu continua moştenirea tatălui său. Lucrurile nu sunt simple pentru că odată ajunşi în primul vis trebuie să obţină mici secrete ale subconştientului dar în acelaşi timp să se lupte cu o serie de soldaţi protectori pe care acelaşi subconştient i-a creat în scop defensiv, ca apoi să treacă în alte două nivele de vis unde o să introducă ideea. Nu am să vă povestesc mai multe despre film (detalii găsiţi mai jos în cealaltă recenzie scrisă de AndreiBM) pentru că acest film merită văzut fără ca alţii să introducă prea multe idei în mintea spectatorului.

Toate aceste teorii, toată această alergătură printr-o junglă deasă, te face să te întrebi cum se nasc ideile simple sau măreţe, de la ce porneşte o idee şi de ce ar avea nevoie pentru a se transforma într-un adevărat succes? De un impuls, de îndoială sau de acceptare de către propriul subconştient astfel încât acesta să o elibereze şi pe timpul stării de nesomn dintr-o închisoare care este impenetrabilă pentru că nu este cunoscută cu adevărat.

Din punct de vedre al interpretării, Inception nu este cu nimic în special în evidenţă. DiCaprio face un rol bun dar asemănător cu cel din Shutter Island pentru că interpretează cam cu acelaşi patos un bărbat obsedat de ideea pierderii soţiei. Ellen Page e fata drăguţă, deşteaptă şi care vine cu întrebările ajutătoare pentru a putea desluşi povestea mai uşor, iar Ken Watanbe şi Cillian Murphy sunt doar prezenţe rare pentru că Nolan nu le-a putut oferi mai mult. De remarcat este totuşi şi rolul făcut de Marion Cottilard –Mal (nume ales simbolic), care interpretează excelent o nălucă, o amintire obsesivă care îşi vânează soţul ori de câte ori acesta pătrunde în lumea viselor.

Despre regie am vorbit cu multe aprecieri mai la începutul acestei recenzii, dar parcă introducerea acelui sâmbure de îndoială spre final m-a dezamăgit un pic chiar dacă acest lucru nu e ceva neobişnuit pentru acest regizor. Prezenţa constantei într-o lume în care mintea umană nu ar trebuie să fie, întăreşte ideea că Inception este un film documentat, un film care nu aberează de dragul spectaculosului.

În concluzie Inception e un film excelent, ceva ce nu vezi în fiecare zi, ceva pe care poţi să-l revezi pentru că sigur te va surprinde din nou

Recenzie scrisa de m@ri@n
Notă: 10/10

Versiunea 2: guest post scris de AndreiBM

Visele sunt unul dintre cele mai ciudate şi inexplicabile fenomene pe care subconştientul uman le trăieşte atunci când corpul doarme. Această succesiune de emoţii şi imagini oferă omului, de cele mai multe ori, trăiri foarte intense (în special în cazul coşmarurilor). Ce s-ar întâmpla daca cineva ar descoperi o modalitate de a pătrunde în visele noastre şi de a fura sau a planta informaţii? C.Nolan, regizorul care ne-a oferit de-a lungul anilor capodopere ca “Memento”, “Insomnnia”, “he Prestige” şi “The Dark Knight” răspunde acestei întrebări prin ultima sa capodopera cinematografică.

“Inception” este, mai pe scurt, cel mai bun film pe care l-am văzut după multă vreme. Povestea îl are ca protagonist pe Cobb (Leonardo diCaprio), un “spărgător de vise” extrem de priceput, dar care are un bagaj emoţional foarte încărcat şi instabil. Acesta şi-a părăsit familia după ce a fost acuzat că şi-a omorât soţia şi de atunci încearcă cu disperare să găsească o modalitate de a se întoarce la copiii săi. Această oportunitate vine atunci când un om foarte influent şi bogat, Saito (Ken Watanabe) îl angajează pe Cobb să pătrundă în mintea unuia din rivalii săi pentru a implanta o idee. Cobb acceptă şi porneşte în căutarea unor oameni capabili, împreună cu care să facă ceea ce majoritatea spun ca este imposibil. Cu o echipa formată din Arthur (Joseph Gordon-Levitt), Ariadne (Ellen Page), Eames (Tom Hardy), Yusuf (Dileep Rao) şi Saito, Cobb pătrunde în mintea lui Robert Fischer (Cillian Murphy). Odată ajunşi acolo işi dau seama că Fischer işi antrenase subconştientul împotriva atacurilor şi lucrurile se complica. Toate acestea duc spre un final interpretabil, dar foarte mulţumitor.

“Inception” pare un film greoi, lipsa informaţiilor făcându-l greu de urmărit. Firele narative sunt ţesute într-un haos care-şi arată organizarea pe măsură ce filmul progresează, iar amestecul acţiunii cu nişte idei foarte complexe oferă un suspans şi o magie pe care, personal, nu le-am mai simţit în niciun film de foarte mult timp. Aceste “intrări prin efracţie” în mintea unui om sunt foarte sensibile, fiecare moment trebuie calculat şi fiecare acţiune pe care cei ce intra în mintea unui subiect o fac trebuie să fie gândită dinainte. Arhitecţii joacă un rol extrem de important în astfel de operaţiuni, sarcina lor fiind aceea de a crea o lume în mintea subiectului, o lume pe care acesta să o considere a lui. Arhitectul creează lumea, iar subconştientul subiectului o populează. “Inception” tratează şi ideea visului în vis, cu mai multe lumi şi nivele în care timpul trece diferit: 5 minute în lumea reală înseamnă 1 oră în vis, iar acest raport creşte pe măsură ce nivelul la care s-a ajuns este mai mare.

Un film care merită urmărit şi, în cazul în care nu a fost înţeles, reurmărit; un film căruia niciun fel de recenzie sau critică nu-i va face dreptate.

Notă: 10*/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Inception, 10.0 out of 10 based on 1 rating
8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *