Hugo

Hugo
D: Ben Kingsley, Sacha Baron Cohen, Asa Butterfield
R: Martin Scorsese
Release:  23 noiembrie 2011
US Box Office: $ 71.3 M
Durată: 2 h 09 min.
Gen: Drama, fantezie

Martin Scorsese le-a făcut pe toate.  A adus pe marile ecran imaginea un psihopat memorabil (Robert De Niro în Taxi Driver), ne-a arătat frumusețea şi viaţa familiilor mafiote, ne-a făcut să râdem în jungla de noapte a metropolei newyorkeze(After Hours) şi anul acesta ne-a readus aminte de începuturile cinematografiei, de copilărie şi vise. Hugo este de la un capăt la altul un omagiu adus lui George Mellies (pentru că în 2012 se împlinesc 100 de ani de la lansarea primului science fiction din istoria cinematografului – A trip to the moon) şi creaţiilor sale responsabile pentru cinematografia din ziua de azi. Cadru cu cadru, prin intermediul unei aventuri, prin intermediul unei poveşti triste, despre copilăria într-o gara la început de secol XX, Scorsese ne arată cum a început totul, cum a luat naştere filmul, cum poveştile mişcătoare prindeau viaţa datorită imaginaţiei şi visurilor. Nimic nu era imposibil, deşi tehnica nu permitea lucrurile de azi.

Până să ne dăm seama că în faţa noastră se derulează o poveste omagiu, Scorsese ne distrage atenţia cu o poveste aventură presărată cu dramatism. Povestea e a lui Hugo, un băiat orfan care locuieşte în gara din Paris şi are grijă ca ceasurile să funcţioneze, e emoţionantă. Acesta şi-a pierdut mama, apoi tatăl şi în cele din urmă unchiul. Singura moştenire a lui Hugo este un robot mecanic stricat şi pentru a-l repara băiatul fură piese de la un magazin situat în incinta gării. Într-o zi este prins şi din acel moment, Hugo începe o aventură alături de nepoata proprietarului, interpretată de Chloe Moretz.

Atmosfera e de vis. E foarte greu să crezi că în faţă ai Parisul începutului de secol XIX. Culorile sunt pline de viaţă cum nu le-am mai văzut într-un film captiv în ani 30. Întreaga lume se limitează la o gară(o oarecare claustrofobie se instalează treptat), ieşirea din acest spaţiu de vis fiind doar ocazională. Cei care muncesc în gara îşi trăiesc viaţa aici. De aceea avem parte de poveşti cu romantism, de aventuri, de personaje pozitive şi negative. Personajele tranzitive sunt menite doar să aglomereze atmosfera, să o facă o atmosferă şi mai claustrofobă, să încurce personajele cheie. Atenţia lui Scorsese pentru detalii e incredibilă şi este dublată de frumuseţea unui fir epic, construit astfel încât povestea să nu-şi piardă farmecul nicio clipă.


După ce misterul începe să fie dezlegat destinul personajului Hugo nu mai este important. George Melllies, interpretat de Ben Kinglsley devine cheie şi cu ajutorul rememorării este readus în prim plan. Povestea lui e asemănătoare cu a Artistului, numai că pe Mellies nu inovaţia îl învinge ci timpul istoric, războiul şi efectele acestuia. Operele lui pierdute sunt readuse la viaţă de prin canale, pivnițe şi alte locuri întunecate, ca finalul să fie un spectacol omagial.

Hugo e impresionat prin detalii, prin coloristică, printr-o lume captivă într-o gară de vis.  Din punct de vedere vizual e o plăcere să-l vizionezi deşi efectele CGI nu sunt de excepţie şi premiile Oscar câştigate pot fi contestate. Omagiul adus lui Mellies este complet când Scorsese îşi face prezenţa într-un cadru (şi marele regizor de la începutul  secolului XX, făcea acest lucru pentru a încuraja oamenii să apară în producţiile lui).

Hugo e o poveste cu mister, e o aventură clasică capabilă să reînvie frumuseţea copilăriei când distracţia era definită de altceva decât computere şi jocuri video. E o lume de vis pentru că filmele erau cândva aidoma viselor.

Notă:9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
9 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *