Happiness

Happiness
D: Jane Adams (II), Dylan Baker, Lara Flynn Boyle, Philip Seymour Hoffman
R: Todd Solondz
Release: 16 Octombrie 1998
Durată: 2 h 19 min.
Gen: Dramă

Regizat de Todd Solondz, Happiness e genul de film care te dezgustă şi care te încântă în acelaşi timp. Când am început să vizionez acest film mi-am dat seama că sub prea des folositul cuvânt „fericire” se ascunde ceva mult mai trist, mai bolnav. Fără prea multe introduceri şi fără să cunoaştem personejele cu adevărat, Happiness ne oferă o lecţie despre bolnăviciunea minţii umane, despre credulitatea umană, despre nefericirea ascunsă sub un zâmbet fals pe care poate mulţi dintre noi îl folosim. Personejele multiple cu conexiuni între ele te dezgustă prin modul lor de a fi, prin gândurile lor şi prin acţiuni, dar ceea ce te încântă este capacitatea regiozorului de a-ţi oferi în acest coşmar câteva scene pline de ironie şi de comparaţii foarte bine punctate.

De la debutul filmului facem cunoştinţă cu o serie de personaje, oameni care îşi ascund intenţiile şi sentimentele sub un zâmbet uriaş fals sau sub o faţă depresivă. Sub ochelarii bătrâneşti şi sub timiditatea evidentă, facem cunoştinţă cu un grăsuţ aparent inofensiv, interpretat de P. Seymour Hoffman, care când e singur se transformă într-un obsedat sexual care trăieşte pentru apeluri anonime în care îşi exprimă dorinţele sexuale. În acelaşi timp facem cunoştinţă şi cu psihiatrul lui, un personaj înfricoşător care visează să ucidă oameni nevinovaţi şi care vorbeşte despre masturbare cu băiatul lui de 11 ani ca şi cum ar vorbi despre desene animate. Acest personaj înfricoşător e personajul central al filmului, un monstru care se ascunde şi care îşi arată adevărata faţă când un prieten de-a lui Billy petrece o noapte la ei acasă. Pe lângă acest monstru de remarcat  în această oală bolnăvicioasă ar mai fi şi o scriitoare care vorbeşte despre violuri şi căreia îi pare rău că nu a fost violată, o femeie grasă care are o pasiune pentru vecinul ei (tipul grăsuţ cu ochelari care dă telefoane deocheate) şi care se dovedeşte a fi o criminală şi soţia pedofilului are iese în evidenţă prin ignoranţă şi printr-o fericire care te face să-ţi pui semne de întrebare.

Chiar dacă filmul te poate dezgusta cu uşurinţă cred că anumite aprecieri pot fi redirecţionate cu uşurinţă către regizor care a făcut o treabă excelentă conectând într-un fel sau altul un grup de persoane bolnave  din aceeaşi societate ignorantă pe care parcă am mai văzut-o şi în mult mai celebrul American Beauty. La capitolul aprecieri merită menţionat jocul actoricesc excelent pe care toţi actorii îl realizează. Nu pot să afirm că unul dintre ei ar ieşi cu ceva mai mult în evidenţă pentru că fiecare interpretează perfect personajul său bolnav ales pentru el de regizor.

În privinţa recomandării acestui film nu am să mă exprim voalat pentru că Happiness nu e un film pentru oricine. Pentru a rezista la acest film trebuie să ai o mică doză de nebunie, răbdare şi un calm desăvârşit. Dacă aceste lucruri vă lipsesc mai bine ocoliţi filmul pentru că vă va enerva prin aceste persoanaje bolnăviciose ce fac parte dintr-o societate ignorantă în care unii devin homofobi chiar şi atunci cînd căd doi băieţi de 11 ani jucându-se.

ExemplificareCel mai „bolnăvicios dialog din film
– Ce înseamnă come (sperma)?
– Stii tu…Păi, ştii ca uneori penisul tău se scoală?Ei bine, uneori este aşa de excitat încât o substanţă lipicioasă şi lăptoasă ţâşneşte afară.
– Dickwad?
– Da, dar come poate fi folosit şi ca verb. Billy…
– Da?
– Tu ai ejaculat vreodată?
– Mda.
– Billy, e în regulă dacă nu…
– Ba da…
– Billy?Dar…
– Toţi din clasă au făcut-o şi… vreau şi eu…
– E ok. E ok. … O să ejaculezi într-o zi…

Notă:9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *