Fair Game

Fair Game
D: Naomi Watts, Sean Penn
R: Doug Liman
Release: 5 Noiembrie 2010
US Box Office: $ 9,5 M
Durată: 1 h 48 min.
Gen: Dramă

Când o forţă politică şi militară vrea să meargă la război împotriva unei ţări inferioare la toate capitolele are nevoie de un pretext, de ceva care să-i facă pe iubitorii de pace să doarmă liniştiţi noaptea. Chestiunea cu pretextul nu e ceva nou şi a mai fost folosită şi pentru a porni chiar un război mondial, dar când chiar n-ai ce să faci şi dacă vrei tu super, mega putere să-ţi testezi armata trebuie să găseşti nişte amărâţi peste care să arunci o urmă de îndoială, un gând cum că ei, păcătoşii vor să destabilizeze securitatea lumii.

Cam asta ar fi şi ideea din prima parte a filmului Fair Game, o producţie făcută parcă să ne sugereze încă o dată că motivul declanşării războiului din Irak a fost doar de ochii lumii (de parcă cineva chiar a crezut că Sadam avea arme de distrugere în masă!). Acţiunea se învârte în jurul CIA-ului care trebuie să adune dovezi despre armele de distrugere în masă pe care Irakul se pregăteşte să le achiziţioneze. Pentru a dovedi acest lucru băieţii la costum apelează la un fost diplomat, Joe Wilson (Sean Penn) cu multe relaţii prin Africa. Conştiincios omul îşi prezintă raportul din care reiese că Niger nu a vândut material nuclear, dar peste câteva zile se trezeşte că administraţia de la Casa Albă susţine cu totul altceva. Totul este relativ simplu, dar povestea este mai complicată pentru că soţia lui Joe este un agent operativ CIA. Problemele apar când Joe se decide să combată public afirmaţiile celor de la Casa Albă, iar aceştia, printr-un angajat zelos, se decid să facă publică identitatea soţiei lui Joe. De aici încolo vedem cât de minunată  şi făţarnică este presa din America şi cât de dificil este să afirmi un adevăr care nu convine nimănui.

Chiar dacă am prezentat acţiunea mai mult din punctul de vedere al lui Joe Wilson, trebuie să ştiţi că de fapt rolul principal este deţinut de soţia acestuia, Valerie Plame (Naomi Watts), un agent extrem de capabil care este prins la mijloc într-o luptă politică. Modul în care acest personaj este construit este cel puţin interesant pentru că, după mult timp, vedem că un agent operativ bun nu trebuie să se ia la trântă cu o armată întreagă sau să asasineze nu ştiu câţi infractori pentru a-şi face meseria.

La capitolul distribuţie trebuie să remarc rolul făcut de Naomi Watts, care interpretează cu calm, stil şi eleganţă un agent CIA prins între datoria faţă de agenţie şi datoria faţă de soţ. Chiar dacă uneori mi s-a părut absentă, Naomi şi-a făcut bine datoria, personajul ei impunându-se prin ambiţie şi forţă. De cealaltă parte, Sean Penn oferă o prestaţie mai bună interpretând cu mult patos un fost politician care pentru adevăr este în stare să se lupte cu Casa Albă. Sentimentele pe care le trăieşte sunt extrem de credibile lucru care mă face să afirm că poate Sean merita mai multă atenţie din partea criticilor.

Fair Game e un film despre politică, e un film despre lupta cu morile de vânt, e un film care poate plictisi pe cei care detestă acest subiect, dar care poate câştiga mulţi fani datorită interpretării şi simplităţii cu care a fost abordat un subiect delicat. Fair Game e genul de film care arată imperfecţiunile democraţiei şi căile întortocheate pe care sistemul politic american le-a apucat. Un film intens, captivant care a readus în prim plan un cuplu de actori care s-a afirmat prima dată în 21 de grame.

Notă:8/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *