Eu când vreau să fluier, fluier

Eu când vreau să fluier, fluier
D: George Pistereanu, Ana Condeescu, Mihai Constantin
R: Florin Şerban
Theatrical Release: 2010
Durată: 1h 34 min
Gen: dramă
recenzie eu cand vreau sa fluier fluier
Noua generaţie de regizori români s-a luptat cu propriile tentaţii şi mulţi dintre ei au reuşit să se debaraseze de amprenta comunismului atunci când decid tematica unei producţii. Chiar dacă unii dintre ei se învârt în jurul aceluiaşi subiect, au imprimat o altă abordare (accent pe tenta socială şi pe viaţa cotidiană) care reuşeşte să atragă atât atenţia publicului cât şi a criticilor. Alţii dimpotrivă s-au orientat spre alte subiecte care s-au dovedit a fi la fel de apreciate. Din păcate indiferent de abordarea regizorală, filmul românesc, scăpat de cenzura comunistă se sconfruntă cu un alt fel de cenzură, de data acesta capitalistă, cauzată de lipsa fondurilor financiare. Insuficeinţa fondurilor ajunge de multe ori să-i limiteze iar adeseori producţia finală se abate de la ideea originală, după cum au mărturisit-o şi unii regizori, tocmai datorită lipsei de bani.

Florin Şerban a reuşit fără sponsori să creeze un film care vorbeşte într-un limbaj simplu despre libertate, despre probleme de familie şi despre situaţia din închisorile din România. După cum mărturisea şi dânsul într-un interviu acordat unei publicaţii centrale, Eu când vreau să fluier, fluier este un film cu tentă socială care pune accentul pe noua generaţie şi pe problemele cu care se confruntă ea.

Povestea ne aduce în prim plan destinul lui Silivu un tânăr de 18 ani care mai are câteva zile până la eliberarea din puşcărie. Planurile sale sunt date peste cap când fratele mai mic, pe care el îl crescuse, – ilustrarea unei probleme sociale în România unde foarte mulţi copii sunt abandonaţi de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci – îl anunţă că mama sa vrea să îl ducă cu ea. Frica pierderii singurei persoane care contează pentru el îl determină pe Silviu să nu mai gândească raţional iar într-un moment când totul părea pierdut face un gest care ne ilustrează că poate dincolo de calmul afişat iniţial se ascunde altcineva. Victima acţiunilor sale este Ana o tânără studentă care făcea practica în penetenciar.

Cu un limbaj violent specific penetenciarului şi cu scene care ilustrează viaţa din acestă lume lipsită de respect şi de libertate, filmul lui Florin Şerban ne atrage atenţia şi prin cadrele lungi fără dialog în care personajul central se plimbă ca un leu în cuşcă prin curtea închisorii măcinat de gândul că nu va mai avea pe nimeni odată ce va ieşi din acest infern.

Felicitări regizorului pentru acest film deosebit şi ales actorilor care au demonstrat că noua generaţie de actori promite mult. Să sperăm că mediatizarea lor un pic excesivă după succeul filmului la Berlin nu-i va arunca în lumea păcătoasă a mondenităţii româneşti.

Notă:9/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *