Ensayo de un Crimen

Ensayo de un Crimen
D:Ernesto Alonso
R: Luis Bunuel
Release: Mai 1955
Durată: 1 h 35 min.
Gen: Drama, Crime

Îmi plac clasicii care au construit cinematografia mondială, dar din păcate nu le cunosc operele atât de bine pe cât mi-aş dori. Capodoperele lui Hitchcock, Wells, Murnau, Ford şi alţi clasici sunt deosebite, sunt inteligente, inovative, dar multe pentru multe dintre ele nu am timp. Dacă anul trecut mi-am făcut un pic de timp pentru Hitchcock şi Ford, anul acesta cred că am să-mi fac un pic de timp şi pentru Luis Bunuel şi alţi regizori, recomandaţi de alţi cinefili mai atenţi şi mai pricepuţi ca mine. Pentru că vorbim de Bunuel, îmi permit să vă spun că marele regizor s-a născut în Spania la începutului anului 1900 şi a devenit celebru după ce a intrat în cercul suprarealiștilor, unde a fost influenţat puternic de Dali. Debutul cinematografic al regizorului spaniol are loc în 1929 cu un scurt metraj de 17 minute – El Perro andalus, un film care a scandalizat publicul printr-o scenă memorabilă: o lamă de ras tăind un ochi.

Printre numeroasele filme realizate de-a lungul unei cariere de excepţie, Bunuel a rămas în memoria publicului cinefil şi pentru Ensayo de un Crimen sau The Criminal life of Archibaldo de la Cruz. Primele cadre şochează, pentru că Bunuel combină inocenţa copilăriei cu imaginea morţii bruşte, violente. Archibaldo un copil răsfăţat este îngrijit de o guvernantă un pic mai severă. Pentru că este mai dură copilul o urăşte, dar guvernanta îi va marca viaţa pentru că în acel moment este ucisă de un glonţ tras de afară de un grup de revoluţionari. Imaginea morţii şi o cutie muzica îi marchează conştiinţa lui Archibaldo, cu care ne întâlnim peste ani într-un spital. Aici Bunuel ne şochează din nou pentru că personajul său de un calm deosebit şi cu o înfăţişare inocentă scoate un brici şi încearcă să-i taie gâtul asistentei. Speriată această fuge, dar cade în casa liftului şi moare. După aceste momente terifiante, Archibaldo se duce la poliţie şi mărturiseşte că a comis mai multe crime. Amintirile năvălesc şi ajungem să cunoaştem adevărata faţă a unui domn stimat şi apreciat de întreaga comunitate.


Cu adevărat captivant e modul în care Bunuel se joacă cu personajul său, cum te face să crezi că e un criminal, un om cu probleme psihice sau cu o personalitate multiplă declanșată doar atunci când cutia muzicală din copilărie începe să cânte preţ de câteva zeci de secunde. În tot acest lanţ de amintiri se observă obsesia personajului faţă de violenţă, faţă de sexul frumos şi dorinţa acestuia de a ucide pe cele care l-au trădat. Cu toate acestea  Archibaldo nu e tocmai cum se prezintă. Obsesia bolnavă există, gândurile de a ucide la fel, dar faptele cam lipsesc. El nu ucide cu adevărat pe nimeni(doar construieşte scenarii într-o minte obsedată), dar Bunuel are grijă să facă acest lucru pentru el cu ajutorul altor personaje. Pentru că este obsedat de moarte, de gâtul şi piciorul feminin şi de trădarea feminină, Bunuel îşi construieşte mai toate scenele cu aceste elemente şi într-un fel se distrează pe seama unei societăţi imperfecte.

Ensayo de un Crimen sau The Criminal life of Archibaldo de la Cruz e o mică capodoperă în ceea ce priveşte suspansul şi micile obsesii. Deşi nu este apreciat la fel de tare ca alte creţii ale sale, acest film merită vizionat de toţi cinefilii dornici să descopere micile opere de artă ale trecutului.

Powered by: Adina si Seabstian

Notă:9.5/10
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:
2 Comments
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *