Elvis and Anabelle

Elvis and Anabelle

By Anca G

Oi fi eu pe dos, n-oi fi, dar după cum v-am obișnuit în această rubrică, îmi place să caut straniul și filosofia din orice film văd. Câteodată mi-e așa de ciudă că nu pot vedea un film fără să mă gândesc la strategii sau la teme recurente ale regizorului, că anticipez finalul sau că fac predicții care se adeveresc – de genul „ăsta moare/ ăștia doi se cuplează”. Din fericire, există și filme care îmi atrag atenția printr-un ceva anume. O impresie, un sentiment pe care mi-l transmit, o filozofie de viață. Oricât ar părea ele de naive publicului larg, există producții care mă fac să le apreciez. Una dintre ele este Elvis and Anabelle.

Început bun. Camera vine-vine spre noi cu seriozitate. Trece peste un câmp, peste un gard, peste niște copaci, se fixează asupra unei căsoaie destul de jegoase, ca să pătrundă apoi în măruntaiele ei, într-o încăpere în care un… băiețandru îmbălsămează cadavre. Ok, nu e nevoie să luați pastila de inimă (încă), promit! Tocmai am făcut cunoștință cu Elvis (nu cel din Memphis), care lipește frumos gura fostului său antrenor sportiv ca să-și răzbune vremurile când nu era decât un puști, iar nenea de pe masa de îmbălsămare avea mereu ceva de comentat. Tristuț, știu… Să revenim. Elvis este fiul unui fost antreprenor de pompe funebre, Charlie. Charlie este însă prea bătrân și prea… stricat (vom afla îndată de ce) ca să se mai ocupe de cadavre, așa că tânărul face el munca tatălui, în secret însă, pentru că nu are autorizație de antreprenor. Afacerea e vie (a naibii ironie!), căci Elvis și tatăl lui sunt singurii oameni care se ocupă cu așa ceva prin părțile locului.

Câțiva kilometri mai încolo, o găsim și pe zâna noastră, pe Anabelle. Anabelle e o tânără aspirandă la titlul de Miss Texas Rose. A câștigat deja concursul organizat în orașul de baștină, și speră să treacă mai departe. Speră… mai mult mă-sa și tac-su decât ea. Părinții și-au dat seama că pot scoate bani frumoși de pe urma fetei, așa că o chinuie de mică, trimițând-o la toate concursurile de frumusețe posibile, învățând-o să nu mănânce mai nimic și aranjându-i permanent machiajul. De aceea, Anabelle n-a avut ocazia să-și trăiască propria viață, fiind prinsă în visurile de viitor ale părinților. Cu voie, fără voie, fata se urcă în avion și ajunge în culisele spectacolului, unde își dă seama că rochia nu prea o cuprinde. Problema se rezolvă repede: Anabelle își provoacă voma, varsă tot ce-avea în ea și intră pe scenă arătând perfect. La fel de perfect arată și când se prăbușește pe scenă cu coroana proaspăt-câștigată pe cap, din cauza anorexiei…

Întâlnirea dintre cei doi are loc pe masa lui de îmbălsămare. Ana e moartă, dar e atât de frumoasă, încât Elvis nu se poate abține să nu o sărute. Și tocmai atunci – băi, ce coincidență! – se declanșează aparatul foto pe care tânărul îl ținea în încăpere și le face o splendidă poză demnă de Frumoasa Adormită. Sau Albă-ca-Zăpada? Cred că încurc poveștile…

Ana trage o tuse sănătoasă și se scoală de pe masa de îmbălsămare, senină ca… nevasta lui Frankenstein. Elvis e mort de frică, dar și de bucurie și anunță tembeliziunea, care abia aștepta o știre de senzație. Mai cu voie, mai fără voie, Ana trebuie să se întoarcă la scumpii ei părinți, însă are mereu un deja-vu cu un tânăr care se apleacă peste ea, în timp ce din spatele lui se vede lumină de blitz. Nu-și dă seama de ce, dar mereu simte nevoia să se întoarcă la Casa de pompe funebre, unde face –oficial – cunoștință cu Elvis. Tânărul se ferește să-i spună adevărul. Susține că tatăl lui o îmbălsăma când s-a trezit, însă e mai mult decât bucuros să-și deseneze un zâmbet pe față când Anabelle năvălește în viața lor cu toată veselia de care dispunea. Agitată și zâmbăreață, Ana le vopsește casa, plantează floarea-soarelui de una singură, ba chiar îl ia pe Elvis într-o călătorie fără destinație cu mașina, ca să scape de poliția care o căuta, căci fusese dată dispărută.

Cei doi se cunosc mai bine și fără să-și dea seama, ajung un cuplu. Ruptura apare atunci când mama Anabellei, călcând pe urmele ei, ajunge la casa de pompe funebre. Descoperirea ei va cauza hiatul dintre cei doi și o joacă cu moartea cum numai cei care dau târcoale pe la Morgă își imaginează.

În contra primei impresii, Elvis și Anabelle se dovedește a fi o poveste despre viață. Ana a trebuit mereu să facă jocul părinților. Niciodată n-a trăit pe cont propriu, iar când se vede departe de ei, își scoate la iveală adevărata personalitate – ea n-a fost niciodată o fotomodeatristă, anorexică și inexpresivă, ci cei din jur au vrut-o așa! Are în ea o veselie care reușește să trezească până și aerul mortuar care plutea deasupra casei lui Elvis. Ea devine universul băiatului, soarele după care se întoarce cultura de floarea-soarelui plantată la plesneală – Poate se întâmplă un miracol! Și da, Ana este cea care îi învață pe Elvis și pe Charlie să creadă în miracole.

Elvis o completează perfect. El se antrenează să devină antreprenor de pompe funebre doar pentru că stră-bunicul, bunicul și tatăl lui fuseseră antreprenori, în realitate, tare și-ar dori să fie scriitor de romane horror. De la Ana învață că niciodată nu e prea târziu să-ți urmezi visul.

Și ca întotdeauna, la filmele indie, mi-a plăcut la nebunie soundtrack-ul! Nu e cine știe ce filozofie, dar e bestial pentru două ore de deconectare constructivă. Vizionați cu încredere! 7/10

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
9 Comments
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *