Dumnezeu în filme

Dumnezeu în filme

Răufăcătorul, eroul, poliţistul cinstit sau corupt, femeia în filme noir, mafiotul, drogatul, sunt doar câteva personaje devenite comune într-o multitudine de filme. Dacă ar trebui să le descriem, să le încadrăm într-un tipar uşor de regăsit în mai multe producţii n-am face nimic nou, aşa că azi ne-am propus să vorbim despre Dumnezeu, despre divinitate şi personificarea ei în filmele ultimelor două decenii.

Dumnezeu a avut de-a lungul ultimilor ani întruchipări ciudate, întruchipări comice şi foarte rar o faţă a fost atribuită acestui personaj. Deseori a fost doar menţionat cu multitudinea sa de nume recunoscute de religiile lumi, dar foarte rar a coborît din ceruri ca să se întâlnească cu muritorii de rând pentru a le da sfaturi. În funcţie de genul filmului personajul Dumnezeu este o divinitate răzbunătoare, un salvator, un mediator sau chiar o versiune ciudată de preşedinte într-o companie ce are grijă ca fiecare om să nu se abată de la un destin prestabilit.

Astfel în filmele de acţiune, Dumnezeu este menţionat doar cu numele, doar ca o divinitate pe spatele căruia se aruncă nenorocirile lumii sau cele personale. Lăsând acţiunea la o parte şi poposind în curtea comediilor, Dumnezeu devine simpatic, devine un personaj care coboară din ceruri pentru a merge în vacanţă sau pentru a opri conflicte dintre îngeri şi oameni.

Spre exemplu, Dumnezeu jucat de Morgan Freeman, este un bătrânel simpatic, îmbrăcat în alb, căruia îi place să facă curăţenie şi care are de gând să plece în vacanţă. Puterile sale trebuiesc transferate, iar când acest lucru se întâmplă haosul se instaurează. Într-o altă comedie, Dumnezeu este o femeie (Alanis Morissette), dar prezenţa lui/ei este redusă şi remarcă printr-o vocaliză simplă menită să salveze lumea şi să ne scape de personajul lui Ben Affleck.

Când vine vorba de drame, Dumnezeu a fost bine întruchipat cel mai bine prin Fiul Său în Passion of the Christ. Drama despre ultimele clipe din viaţa acestuia pe pământ a fost extrem de dur realizată de un regizor, care parcă a vrut să ne arate cât de dură poate fi umanitatea.

În science fiction-uri Dumnezeu este preşedintele unui birou de ajustări (The Adjustment Bureau), ori un personaj ascuns ce nu este prezent nici în ceruri şi nici în infern, ci undeva ascuns pe pământ (Supernatural) pentru a se detaşa de eternele conflicte dintre bine şi rău. Pentru că sf-urile depăşesc graniţa terestră, deseori Dumnezeu poate fi identificat cu un personaj ales, cu un personaj capabil să schimbe lumea înconjurătoare (Dark City).

Indiferent de genul filmului, Dumnezeu a devenit un personaj tipizat, un personaj profan, dar de care încă este nevoie.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
6 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *