Deadfall

deadfallDeadfall, 2012

By Anca G

De la  Stefan Ruzowitzy, deținătorul Oscarului din 2008 pentru regia celui mai bun film într-o limbă străină, The Counterfeiters, vine thriller-ul cu accente dramatice, plin de zăpadă și sânge, cu care ne vom delecta marțea asta. Deadfall este considerat de critica străină drept un western înzăpezit și vom vedea în ce măsură i se potrivește eticheta asta.

În distribuția filmului îi găsim pe Olivia Wilde, Charlie Hunnam (motociclistul Jax din Sons of Anarchy), și Eric Bana, care o completează pe tânăra Wilde într-un așa-zis cuplu mai puțin obișnuit. Povestea se complică cu fiecare metru cub de zăpadă în care se înaintează, iar numărul morților sau împușcaților deja nu mai are sens după prima jumătate de oră. Dar Ruzowitzy are un stil de-a camufla penibilul tonelor de sânge scurs într-o manieră profund ne-credibilă astfel încât să ne forțeze să semnăm acel pact cinematografic prin care noi, ca spectatori, ne prefacem că chiar credem ce se întâmplă în cadre, iar regizorul se preface că ne-a convins. Așadar, doza de autenticitate a filmului nu e dată de evenimentele prezentate, ci de cât de disponibil este spectatorul să se complacă în rolul de supus.

Bana și Wilde, adică Addison și Liza sunt frate și soră. Cu botul roșu și rochie de seară, Liza numără pe bancheta din spate a mașinii condusă de frac-su o banii pe care cei doi, plus complicele lor tocmai îi jefuiseră la un cazino. Planul lor de a trece granița nu merge tocmai cum își închipuiseră inițial, căci din cauza unei furtuni de zăpadă, mașina o ia pe arătură, se dă de trei ori peste cap ca Harap Alb și sfârșește cu roțile-n sus într-o râpă. Complicele (credem), e mort. Addison și Liza reușesc să iasă din mașină cu tot cu bani, bărbatul împușcă primul polițai ajuns la fața locului, iar cuplul  ia decizia de a se despărți pentru a trece mai ușor granița în Canada.

În aceeași dimineață, Jay (Hunnam) este eliberat din închisoare pentru bună purtare. Fost boxer, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Beijing (și aici iarăși ne este pusă la încercare încrederea în pactul semnat), Jay abia așteaptă să se întoarcă acasă de Ziua Recunoștinței, să-și vadă mama, pe June, pentru care are o stimă ieșită din comun, și tatăl, de care mai degrabă îi e rușine pentru că l-a dezamăgit.

Cei care urmăresc serialul Sons of Anarchy își vor da seama ușor că Charlie Hunnam e departe de a fi un actor versatil. Rolul în care intră, indiferent de filmul în care, joacă este cel al băiatului rău cu pectorali lucrați din greu, care face ravagii prin populația feminină nu numai prin înfățișarea sa, dar și prin atitudinea romantică, pe care o combină cu fizicul. Și-atât. Ăsta e Hunnam, ăsta e Jax Teller (personajul său din SOA) și ăsta e și Jay din Deadfall.

În următoarele minute ale filmului, încrederea spectatorilor este din nou pusă la încercare, căci începe șirul neverosimil de coincidențe. Liza, care supraviețuiește miraculos după ce este lăsată în pădure de frac-su îmbrăcată într-o rochiță cu spatele decupat și cu o pereche de blugi pe ea, și Jay sunt sortiți să se întâlnească și să se… iubească. Dar se pare că filmul avea nevoie de un pretext pentru a-și da în vileag adevărata miză, și anume relațiile frate-soră și tată-fiu. Liz și Addison sunt mai mult decât frați. Pe de o parte, Addison o numește fetița mea. Pe de altă parte, când Liz și Jay închiriază o cameră la motelul unde sunt nevoiți să-și petreacă noaptea din cauza furtunii de zăpadă, și după ce hainele devin inutile, Liz îi strigă lui Jay: fuck me, Addison, replică care mi s-a părut tare… sick.

Șirul de coincidențe continuă. Bana, în rolul lui Addison, este genial. Un pic schizo, dar fără să întreacă măsura și să depășească limitele credibilității, un pic nesimțit, dar nu atât cât este Samuel L. Jackson când mănâncă hamburghetul viitoarei sale victime (Pulp Fiction), un pic western, cu haina lui de indian având un vultur pe spate, un pic kamikaze cu pușca pe umăr. Elemente care fac din personajul lui unul minunat de urmărit.

Și mai siropos este momentul când toate personajele sunt adunate în același cadru. Părinții lui Jay se trezesc deodată gazdele tuturor nebunilor din film. Fratele indian kamikaze, sora-iubită cam curvuliță, fiul rătăcitor, polițista fată-mare,  toți sunt adunați de regizor la masa de Ziua Recunoștinței și puși să servească, printre cadavre și sânge, plăcintă de dovleac. Sau de mere.

Reproșez filmului coloana sonoră asortată mult prea previzibil cu scenele. Zău, pipăl, de ce nu se putea suprapune One de la Metallica peste scena de sex?! Ar fi fost mult mai ieșit din comun.

Deadfall e-un balamuc total care place doar spectatorului gata să facă pe prostul și să ia de bune toate coincidențele prezentate. Dacă se trece de acest prag, se va descoperi un joc actoricesc excelent din partea lui Bana, o Olivia Wilde ciudățică în rolul surorii-iubite, un Hunnam la fel de grijuliu la imagine, dar monoton în ceea ce privește actoria și o scenă incredibil de faină cu toți ciudații și killării peliculei mâncând cuminți plăcintă de dovleac.

6/10!
Trailer Deadfall

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *